Inainte sa apara antibioticele si inainte ca oamenii sa invete sa previna aparitia bolilor, acestea erau mult mai raspandite si duceau adesea la moarte prematura. In Grecia Antica, de exemplu, speranta de viata era de numai 28 de ani, chiar daca filosofii greci pe care ii mai citam si astazi ar fi trait in jur de 70 de ani.
Asadar, in vremurile in care medicina era la inceputurile ei si multe boli erau necunoscute, ciudatenia unora dintre ele ii ducea pe oameni mai degraba cu gandul la chestiuni supranaturale decat la gene si virusi transmisi de animalele salbatice. Porfiria de exemplu, cauzata de o tulburare a sintezei hemului, se manifesta prin tulburari cutanate dupa expunerea la soare. Pacientii suferinzi de porfirie sufera de mancarime, eruptii cutanate si vezicule dupa fiecare expunere la soare, pentru ca, in cazurile mai grave, sa apara retragerea dintilor din gingii, sau, in cazuri si mai grave, pierderea nasului sau a urechilor. Imaginea lui Nosferatu de exemplu este foarte asemanatoare cu cea a unui suferind de porfirie. Insa majoritatea suferinzilor de porfirie prezentau simptome mult mai atenuate decat cele prezentate mai sus.
Potrivit lui Desiree Lyon Howe de la Fundatia Americana pentru Porfirie, nu au existat niciodata mai mult de cateva sute de astfel de cazuri extreme de porfirie in intreaga lume la un moment dat. Tot el presupune ca incidenta cazurilor severe de porfirie ar fi putut fi mai mare in vremurile stravechi in comunitatile izolate, cum erau satele izolate din Transilvania de exemplu. Si poate ca, in aceste conditii, nu e doar o coincidenta faptul ca miturile cu vampiri s-au raspandit dinspre Europa de Est inspre vest.
Scriitorul Roger Luckhurst, care s-a ocupat de retiparirea romanului Dracula a lui Bram Stoker, a cercetat conditiile in care s-a raspandit mitul despre existenta vampirilor. Se pare ca povestile despre vampiri au devenit foarte populare in secolul al XVII-lea. In limba engleza de exemplu, prima mentiune a cuvantului vampir dateaza din anul 1730, cand ziarele scriau despre acesti vampiri ca fiind corpuri dezgropate din zone de la marginea Europei, aratand buhaite si avand sange proaspat in jurul gurii.
Cand ciuma a lovit aceste localitati izolate, oamenii se temeau de faptul ca spiritele celor morti ii chinuie pe cei vii. Asa ca, prima lor grija era sa isi ingroape cat mai rapid mortii. Insa, stiinta medicala era atat de precara, incat, si sa spui cand cineva era mort cu adevarat, era o chestiune dificila. Asadar, pe vremea aceea, o persoana care suferea de o criza de catalepsie de exemplu, era ingropata cel mai probabil de vie (n.r: catalepsia- stare patologica care apare in unele boli psihice si care se caracterizeaza printr-o rigiditate brusca a muschilor, intarirea accentuata a corpului, bataile inimii scad, iar respiratia devine tot mai inceata). In cazul in care se trezeau, acesti oameni erau atat de speriati si infometati incat se muscau pe ei insisi, ceea ce ar explica astfel sangele proaspat din jurul gurii asa zisilor vampiri.
Un alt fapt care trebuie luat in considerare atunci cand vorbim despre raspandirea mitului despre vampiri este rabia si faptul ca in trecut nu exista un vaccin impotriva ei. Cum comunitatile umane erau intemeiate adesea prin apropierea padurilor unde salasluiau fiarele salbatice, rabia era o boala frecventa. Atunci cand simptomele isi faceau aparitia, acestea insemnau: sensibilitatea la lumina si aversiune fata de apa, agresivitate, muscaturi, delir, iar in cele din urma moarte. Boala nu avea vindecare.
Aceasta nebunie provocata de rabie poate fi un alt link catre raspandirea miturilor despre varcolaci. Izolarea acestor comunitati facea de asemenea sa existe de multe ori o lipsa de varietate in meniul lor, si asa apareau diferitele deficiente. Multi oameni sufereau de gusa din cauza unei deficiente de iod de exemplu. Aceste deficiente nu numai ca ii faceau pe oameni mult mai sensibili la boli, dar, in unele cazuri puteau exacerba simptomele unor boli…
Interesant de mentionat este si faptul ca, exista numeroase diferite culturi in intreaga lume, de pe continente diferite, in cadrul carora, in diferite epoci istorice, au aparut mituri despre strigoi bautori de sange. Este vorba despre manananggal in Filipine, de peuchen in Chile; de Baobhan Sith in Scotia si de Yara-ma-yha-who ale triburilor indigene australiene…
Comentarii recente