Parintii din ziua de azi petrec mult mai mult timp cu copiii lor si le acorda acestora mai multa atentie decat in trecut. O analiza recenta din 11 tari bogate estimeaza ca in 1965, o mama petrecea in medie 54 de minute pe zi avand grija de copii. In 2012, o mama petrecea in medie 104 minute pe zi in acelasi scop, in timp ce timpul petrecut de barbati cu copiii lor a crescut de la 16 minute pe zi la 59.
Parintii din ziua de azi isi concentreaza in multe cazuri toata energia pe grija pentru copiii lor, asigurandu-se ca acestia au tot ce le trebuie, ca sunt sanatosi, in siguranta, ca au acces la cea mai buna educatie si ca vor deveni niste adulti de succes. Ei insista ca micutii sa discute orice decizie pe care o iau cu ei, iar aceasta atitudine, desi este bine intentionata, de multe ori se dovedeste a le face copiilor mai mult rau decat bine.
Protectie dusa la extrem
Imaginati-va ca sunteti din nou elevi si ca aveti un obiect de scoala preferat pe care va straduiti sa il pastrati cat de bine va sta in putinta. Sa zicem ca acest obiect este o radiera. Tineti mult la ea si nu vreti sa o deteriorati, iar in cazul in care se intampla ceva cu ea, o rupeti, o pierdeti, o murdariti, etc, ea devine o sursa de stres, pentru ca nu stiti ce si cum sa faceti ca sa o recuperati, refaceti, etc. Asadar, nu numai ca nu o puteti folosi, dar trebuie sa munciti mereu pentru a o pastra. Acum, daca privesti inapoi la un astfel de comportament, totul ti se pare o prostie, un comportament irational si prostesc. Acea radiera era facuta sa stergi lucruri cu ea, nu sa o pastrezi in stare perfecta. Acelasi lucru se intampla si in cazul parintilor elicopter, aceia care fac mai mult decat ar trebui ca parinti.
Asadar, parintii care au tendinta sa fie mai protectori cu odraslele lor decat trebuie ar trebui sa isi aminteasca totodata ca nu trebuie sa isi proiecteze propriile probleme si propriul ego asupra copiilor. In cultura noastra a devenit firesc ca, daca copiii nu se descurca bine, atunci automat parintele se simte vinovat si crede ca e ceva ce nu a facut bine. Parintii sunt presati sa creada ca succesele si esecurile copiilor lor sunt o reflectie directa a lor insisi.
Raspundeti la urmatoarele doua intrebari:
- Credeti ca reusitele copiilor sunt o reflectie a faptului ca dvs sunteti parinti buni?
- Comportamentul urat al unui copil inseamna esecul parintelui in incercarea de a-si educa copilul?
Daca raspunsurile tale au fost DA la ambele intrebari, rezulta ca modul in care iti educi copilul este mai centrat pe propriul tau ego, iar acest lucru este mai putin benefic pentru copil decat ai crede. Cu cat mai bine sunt copiii la scoala si in societate cu atat mai mandri sunt parintii de realizarile lor. Asadar, valoarea unui parinte a devenit egala cu realizarile/esecurile copiilor. Iar asta pune un munte de stres si presiune neloiala asupra parintilor.
Atunci cand atentia parintilor se indreapta exclusiv spre a-i tine departe de greseli si esecuri, atunci ei singuri isi aleg un drum care e presarat cu dezamagiri si depresie. Asadar, parintii risca sa isi piarda propria identitate atunci cand isi canalizeaza toata atentia pe copii. Propriile interese si hobby-uri sunt redirectionate astfel spre interesele si hobby-urile copiilor. Ei ajung astfel sa nu mai stie cine sunt cu adevarat, ce le place sa faca si nu mai reusesc sa aiba un timp numai al lor.
Este nedrept pentru parinti ca odrasla sa ocupe mereu primul loc in viata lor. Relatia de cuplu se deterioreaza astfel, iar asta e o noua sursa de stres, dezamagire, presiune si nefericire pentru parinti.
Unii parinti vor crede in mod eronat ca odata ce copilul va creste, le va ramane timp si pentru ei. De fapt, lucrurile nu vor sta niciodata asa. Odata creata aceasta relatie de co-dependenta, lucrurile vor ramane astfel pentru tot restul vietii, copilul urmand sa le dirijeze universul pentru tot restul vietii.
Cum sa te bucuri relaxat de parenting?
Te intrebi sau stii deja care este cheia unui parenting sanatos? Relaxarea bineinteles. Ca in exemplul de mai sus cu radiera, las-o sa isi faca treaba si nu te ingrijora prea mult ca s-a murdarit putin.
Copiii vor face greseli. De fapt ei au nevoie sa faca greseli. A tine copiii departe de greseli inseamna sa ii privezi de anumite lectii de viata foarte importante si sa nu ii “calesti” pentru provocarile grele cu care va veni viata. Copilaria este perioada cea mai indicata din viata in care sa inveti sa cazi si sa fii independent. Cu cat copiii se lovesc de probleme mai devreme, cu atat ei vor invata mai devreme sa le faca fata.
Cand parintii vor intelege ca greselile fac parte din viata oricarui copil si ca sunt normale, atunci vor deveni mai putin stresati. Atat copiii cat si parintii vor deveni astfel mai fericiti, iar copiii vor invata in plus sa managerieze lucrurile in mod independent. Vor creste astfel niste adulti in toata regula capabili sa isi ia viata in propriile maini si sa se descurce pe cont propriu.
Asadar, a fi parinte bun nu inseamna sa numeri esecurile si succesele copilului si nu inseamna sa il opresti sa greseasca. Este un exercitiu inutil si o energie consumata degeaba. Rolul unui parinte nu este sa isi opreasca copilul sa cada ci sa il invete cum sa se ridice si sa mearga mai departe. Rolul parintilor este sa le arate copiilor cum sa managerieze greselile si sa treaca peste cu integritate. In acest fel parintii se pot dovedi utili in viata copiilor si le pot modela caracterul.
Jobul parintilor este sa isi iubeasca copiii neconditionat, sa ii indrume si sa ii ghideze cu delicatete. Parintii nu trebuie sa fie salvatorii copiilor, campul de forta si compasul lor in viata. Asadar, opriti-va putin, relaxati-va si aveti incredere in acest proces care inseamna cresterea. Copiii vostri vor fi foarte bine…
Comentarii recente