Un film greu, care nu e pentru toata lumea, a fost concluzia mea despre Silence dupa cele doua ore si jumatate de vizionare. Filmul, inspirat din romanul premiat al lui Shusaku Endo, publicat in 1966, examineaza cea mai arzatoare dilema a religiei si spiritualitatii: tacerea lui Dumnezeu in fata durerii omenesti.
Romanul “Tacere” – inca actual
Martin Scorsese a facut o pasiune pentru cartea lui Shusaku Endo si s-a hotarat sa o transforme intr-un film inca din momentul in care aceasta abia fusese terminata de scris. Romanul „Tacere” („Chinmoku”) al lui Shusaku Endo, a carui actiune se desfasoara in era Kakase Kirishitan („Crestinii ascunsi”), a fost laudat drept una dintre cele mai mari reusite literare, fiind catalogat de critici ca unul dintre cele mai bune romane ale secolului trecut.
Publicat in 1966, „Tacere” a primit prestigiosul premiu Tanizaki in Japonia. Tradus in 1969 in limba engleza, romanul a continuat sa apara si in alte limbi in intreaga lume.
„Tacere” a devenit un bestseller instantaneu in Japonia, vanzandu-se in peste 800 de mii de exemplare. Punctul de plecare al povestii este un scandal adevarat din sanul bisericii, care a avut ecouri ample – lepadarea de credinta a unui staret iezuit aflat in Japonia, parintele Cristovao Ferreira, care a renuntat la religia sa, a devenit un invatacel budist si s-a casatorit cu o japoneza.
Iezuitii, membri ai Societatii lui Isus, formeaza astazi cel mai numeros ordin religios de preoti si frati din Biserica Catolica. Angrenati inca de la inceput in procesul de evanghelizare si propovaduire apostolica, iezuitii sunt dedicati eforturilor in domeniul educatiei (fondarea unor scoli si a unor universitati), in domeniul cercetarilor intelectuale, al cautarilor culturale, al drepturilor umane si al justitiei sociale.
Ignatius Loyola a fondat ordinul in anii 1530, compunand „Exercitiile Spirituale” pentru a-i ajuta pe altii sa urmeze invataturile lui Isus Cristos. In 1534, Ignatius Loyola, Francisco de Xavier si adeptii lor au depus juraminte de castitate, saracie si supunere in fata Papei.
In romanul lui Endo, cei doi invatacei ai parintelui Christavao Ferreira, preotii Sebastian Rodriguez si Francisco Garupe, calatoresc din Portugalia pana la Universitatea Iezuita din Macao si apoi in Japonia, unde se expun unor pericole uriase in cautarea adevarului despre misterioasa lepadare de credinta a lui Ferreira. In tot acest timp, ei continua sa le propovaduiasca crestinilor ascunsi din Japonia, care se inchina lui Dumnezeu si-si practica credinta temandu-se pentru vietile lor.
„Tacere” a fost recent numit un roman al timpurilor noastre. Paul Elie a scris in revista The New York Times ca „romanul repereaza in trecutul misionar multe chestiuni religioase care ne contrariaza pe noi in momentul post-secular – convingerea detinerii adevarurilor universale in anumite societati, conflictul dintre marturisirea credintei si exprimarea ei si aparenta tacere a lui Dumnezeu in fata violentelor pe care oamenii le comit in numele Sau.”
Tacere – filmul
La premiera, am avut ghinionul sa nimeresc langa doua “gaste” moderne, care au vorbit non-stop timp de vreo ora de la inceputul filmului si pana nu au mai putut. Dupa vreo ora, una dintre gaste isi intreaba inocenta colega de flecareala: “fata, tu ai priceput ceva, fata???”. Colega de flecareala nu pricepuse nici ea nimic, prin urmare, dupa alte vreo 10 minute de vorbaraie multa si galagioasa, a deranjat tot randul ca sa se duca sa faca pipi, s-a intors, provocand din nou deranj in lant in cinema, si-a strans bagajelul, si-a luat prietena gagaitoare cu ea si dusa a fost spre bucuria intregii sali care a simtit astfel ca s-a facut dreptate in sfarsit artei.
Asadar, daca nu iti place sangele, cruzimea, daca nu intelegi mentalitatea crestinilor intr-o tara care prigonea crestinii pe la o mie sase sute si ceva, daca nu intelegi sacrificiile facute de ei in numele credintei lor, daca nu iti plac filmele lungi si destul de plictisitoare, cel putin la inceput, mai bine sari filmul asta.
Silence va rula pe marile ecrane de la noi din 17 martie si ne provoaca la o poveste complexa despre credinta si religie, care se concentreaza asupra unor misionari portughezi din secolul al XVII-lea. Acestia pornesc intr-o calatorie periculoasa in Japonia, unde crestinismul este interzis, pentru a-si gasi mentorul pierdut, parintele Cristavao Ferreira ( Liam Neeson), si pentru a impartasi si altora crezul crestin.
Din pacate pentru cei doi tineri misionari, parintele Sebastian Rodrigues ( Andrew Garfield) si parintele Francisco Garupe (Adam Driver), misiunea lor va fi presarata cu multa suferinta si sacrificii umane, intrucat, in acea perioada, in Japonia, lorzii feudali si samuraii conducatori erau hotarati sa stearga crestinismul de pe teritoriul lor. Crestinii erau persecutati si torturati, fortati sa devina apostati, adica sa se lepede de credinta lor, de teama unei morti prelungite si agonizante.
O munca de documentare uriasa
Daca va intrebati cumva cat de sigur este Martin Scorsese cand reproduce o poveste petrecuta in 1643, adica, cu aproape 400 de ani in urma, ei bine, se pare ca regizorul nu are dubii in privinta exactitatii informatiei redate in film. In spatele filmului se afla o documentare asidua si 17 ani de munca grea. Iata ce declara Scorsese in aceasta privinta:
“Actiunea din „Tacere” are loc in 1643,” spune el. „Evenimentele principale din „Silence” se desfasoara in 1640 si 1641 – perioada Edo timpurie. Primii misionari ajunsesera in Japonia cu aproximativ 100 de ani mai devreme – la mijlocul secolului al XVI-lea. De fapt, primul misionar crestin care a pus piciorul pe pamant japonez a fost Francisco de Xavier, unul din fondatorii ordinului iezuit – intr-o perioada de instabilitate politica.”
„Asta s-a intamplat in perioada Sengoku, cand toate clanurile erau la razboi pentru a obtine controlul asupra natiunii. Munca misionara era direct legata de anvergura tot mai vasta a comertului vestic, de aceea existau conflicte intre misionarii apartinand unor ordine sau unor natiuni diferite.”
„Timp de zeci de ani, misionarii au fost in general bine primiti si tolerati in Japonia, iar prin anul 1600, existau deja aproximativ 200.000-300.000 de japonezi care se convertisera la crestinisim – din toate clasele sociale.”
„Odata cu instaurarea regimului Tokugawa, shogunatul a inceput sa-si consolideze puterea si sa uneasca Japonia. Misionarii portughezi sau de alta origine europeana incepusera sa fie priviti ca niste rivali care contestau shogunatul, astfel incat in 1587 au fost emise primele ordine de expulzare a crestinilor.”
„In urmatorii ani, efortul misionar a continuat sa se manifeste in Japonia, pana cand, in 1614, un Edict de Expulzare i-a fortat pe misionarii crestini sa se ascunda. Unul dintre acesti misionari a fost Cristovao Ferreira, care se afla in fruntea ordinului iezuit din Japonia si care reprezinta unul dintre cele mai importante personaje istorice din poveste. Majoritatea misionarilor au fost fortati sa paraseasca Japonia, dar multi dintre ei au refuzat sa plece si au continuat sa slujeasca pe ascuns in cadrul comunitatilor de crestini evlaviosi.”
„Si astfel a inceput perioada persecutiei – cand crestinii erau scosi cu de-a sila din ascunzisuri si erau fortati ori sa devina apostati – sa se lepede de credinta – ori sa suporte forme de tortura variate sau chiar moartea,” spune Scorsese.
„Nu se stie exact numarul de crestini omorati in acea perioada, dar e posibil ca acesta sa se fi ridicat la ordinul miilor. In 1633, iezuitii au primit cutremuratoarele vesti conform carora Cristovao Ferreira devenise apostat, se convertise la budism si incepuse sa colaboreze cu guvernul japonez. Romanul lui Shusaku Endo se bazeaza pe aceste incidente istorice, iar Ferreira e personajul jucat de Liam Neeson.”
„La scurt timp dupa aceea, granitele Japoniei s-au inchis pentru occidentali, ramanand astfel timp de 200 de ani. Cei doi tineri preoti iezuiti din „Silence” calatoresc in Japonia pe ascuns, constienti de faptul ca pot in orice moment sa fie descoperiti, capturati, torturati si executati.”
„Aici e vorba de multa istorie, multe forte istorice interactioneaza intr-o maniera extrem de complexa. Ma gandeam sa-i ofer publicului un context istoric prin cateva cadre la inceput sau o naratiune sau un dialog explicativ, dar apoi m-am hotarat sa incerc o alta abordare. De ce? Pentru ca am vrut ca lumea Japoniei de la mijlocul secolului al XVII-lea sa li se para la fel de misterioasa celor din public precum li se pare lui Rodrigues si Garupe. Si, pe de alta parte, deoarece conflictele care au loc in film – persecutia minoritatilor religioase, punerea la incercare a credintei – sunt atemporale.”
Comentarii recente