Numai in Romania este posibil sa pleci dimineata la serviciu, si, sa nu te mai intorci niciodata acasa din cauza ca, pe drum, te-au mancat cainii la propriu…
Numai in Romania este posibil sa te plimbi linistit pe strada si plimbarea sa se finalizeze tragic intr-un pat de spital sau intr-un loc de veci, pentru ca s-a daramat un zid peste tine (si culmea!!! zidul era chiar al unui cimitir)…
Numai in Romania este posibil ca trenurile sa aiba intarziere, pentru ca, undeva pe traseu, s-a furat o bucata de cale ferata.
Numai in Romania se desfiinteaza constant scoli si spitale dar se construiesc neintrerupt noi… si noi… biserici. Asa stand lucrurile, pare ca destinul nostru este mai degraba implacabil legat de cele vesnice decat de prezent sau de viitor.
Numai in Romania este posibil ca un analfabet sa isi obtina permisul auto fara nicio problema.
Numai in Romania este posibil ca un tanar sa termine o facultate, un master si fel de fel de cursuri de specializare numai pentru ca, mai apoi, sa intre intr-un lung somaj, urmat de un job platit cu un salariu de mizerie.
Numai in Romania dezvoltarea starii de bine a populatiei nu face parte din “agenda” celor care ne guverneaza. In restul tarilor europene, sau, mai bine zis in majoritatea tarilor europene, exista programe nationale in acest sens…
Desi randurile de mai sus par desprinse dintr-o epopee a absurdului sau dintr-un roman macabru, ele sunt mici franturi din trista realitate romaneasca. In Romania mor oameni sfasiati de caini. In Romania s-a prabusit un zid vechi peste doi batrani, unul dintre ei dandu-si duhul sub acel zid. Hotia in Romania a atins cote grotesti, astfel ca se fura pana si linia de cale ferata. In Romania exista mai multe biserici (peste 18 000) decat scoli (4 700) si spitale (425) la un loc. In ciuda acestui lucru romanii par a nu mai crede in nimic si par secatuiti de sperante. In Romania, unii analfabeti o duc inzecit mai bine decat cei care si-au ros hainele pe bancile scolilor…
Traind in aceasta realitate sumbra, nu m-a mirat absolut deloc sa aud ca o treime dintre romani sufera de depresie… In fond trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca depresia va deveni, spun specialistii, cea mai pregnanta boala din lume pana in anul 2030. Si, data fiind “intuneciumea” mediului in care traim, imi permit sa cred ca cifra romanilor care sufera de tulburari si afectiuni psihice este mult mai mare. Cu siguranta ca o buna parte dintre romanii care au scapat cu “obrazul curat” de statisticile care vizau depresia, sufera de nevoze, psihoze, paranoia si alte afectiuni din aceasta sfera, care, potrivit teoriei, apar din cauza saraciei, “a luptei supraincordate pentru existenta”, a neincrederii in ziua de maine, a emotiilor negative etc. Or… romanilor aproape ca le-au intrat in sange toate acestea, si, este foarte posibil ca generatiile viitoare care se vor naste in Romania, sa primeasca odata cu genele si o parte din toate aceste frici. Rezumandu-ne strict la depresie, aceasta se traduce prin “scaderea semnificativa a bucuriei de a-ti trai viata”. Romanii nu se mai bucura de viata pentru ca sunt prea preocupati de ziua de maine. Gandul ca maine ar putea sa nu isi mai permita nimic cu leafa mica pe care o au, in afara de a plati taxe, rate si impozite, ii innebuneste de-a dreptul pe “bastinasii” romani, ii abrutizeaza, le anesteziaza bunul simt, decenta, mandria, si ii face sa se repeada gregar la cozile de la super-oferte si promotii. Asa se face ca asistam, tot mai des in ultima vreme, la inflorirea unui soi de nou sport national, un fel de lupte greco-romane de supermarket care se desfasoara la cozile de la cafea, ulei, detergent, scaune, haine, creme de fata si chiar la niste prapadite de ghivece de flori, date cadou de primarul din Busteni pensionarelor urbei, flori care s-au dovedit in final prea putine in comparatie cu pensionarele, prea multe. Si apropo de cozi, zilele trecute am observat ca a aparut un nou fenomen social in Romania: “pelerinajul” la haine. Timp de o zi intreaga, mii de oameni au stat la coada (civilizat ce-i drept, cel putin asta am vazut eu ) asteptandu-si randul sa intre in magazin. Din coada imensa care se formase la usa magazinului cu pricina, bodyguarzii dadeau voie la grupuri de cate 30-40 de persoane sa intre, in timp ce restul asteptau civilizat sa le vina randul. Aceasta procedura mi-a adus aminte de modul civilizat in care oamenii intrau sa viziteze basilica San Pietro de la Vatican si m-am gandit cu oarecare regret de ce romanii n-or fi la fel de civilizati si cand stau la coada la moaste sau la apa sfintita…Dar e lesne de inteles pesemne. Romanii au devenit atat de disperati incat singura lor salvare mai poate veni din ceruri. Atingerea moastelor sfinte sau sticla cu aghiazma devin pentru multi dintre romani ultima speranta sau singurele garantii ale faptului, ca, totusi, ceva sau cineva le va oferi protectie in aceasta viata. Asa stand lucrurile, disperarea frizeaza nebunia iar dezechilibrele de tot felul ale romanilor, rezultate ale dezechilibrelor economice, politice, morale si sociale care se petrec in tara lor, ies la suprafata pana si in cele mai “sfinte” imprejurari si in cele mai nobile scopuri: iertarea pacatelor si mantuirea sufletelor…
Romanii si-au pierdut speranta si odata cu ea demnitatea. Romanii au devenit atat de meschini incat sunt in stare sa se umileasca pentru o punga de cafea mai ieftina. In acelasi timp, nimeni nu e in stare sa faca nimic pentru a-i reeduca pe romani in spiritul bunului simt, al rusinii si al demnitatii; nici macar miile de biserici pe care le avem… In aceste conditii pare ca Romania a intrat intr-un proces retrograd ireversibil si ca nu mai are nicio sansa sa redevina civilizata, decenta, demna sau, cel putin… normala… Romania ar putea fi redenumita simplu: Tara Moartei Sperante…
Comentarii recente