Femeia la 30 de ani…

Intotdeauna toamna ma apuca cititul, uneori ma gandesc ca a ramas ca o sechea de pe vremea cand toamna incepeam scoala si atunci pe ultima suta de metri ma apucam sa-mi fac repede, in timp record, lecturile de vacanta. Asa m-a apucat si anul asta, si n-am simtit nevoia sa citesc altceva pentru inceput decat „Femeia la 30 de ani”, a lui Balzac.

Ciudata alegere nu? De fapt m-am gandit la cartea asta de cum am implinit anii astia acum aproximativ o luna. Eram curioasa cam cum e perceputa femeia la aceasta varsta, sau… cum era perceputa pentru ca astazi cu siguranta nu mai e nimeni atat de profund, sau mai bine zis, nu-si bate nimeni capul sa analizeze femeia la o anumita varsta, caci per total traim intr-o lume nebuna, nu-i asa? Ei bine, ca sa nu intru prea brusc in subiect, ca sa nu va zapacesc nu de alta, v-as spune ca n-as recomanda cartea asta la nimeni, prieten sau dusman, caci ce sa mai tura-vura, o fi fost Balzac geniu la vremea lui, dar in momentul de fata nu poate fi caracterizat decat ca… depasit. Daca esti obligat sa o citesti nu te vei plictisi, dar daca nu esti… ti-as recomanda ceva mai vesel. Cartea asta e ingrozitor de trista de la inceput pana, sau, mai ales, la sfarsit. Asteptarile mele au fost inselate. Dupa titlu as fi zis ca e vorba de vreo femeie surprinsa la varsta de 30 de ani si analizata de-a fir a par, astfel incat la final sa reiese portretul ei. De fapt nu e chiar asa. Femeia noastra, Julie, e surprinsa in jurul varstei de 20 de ani si „privita” atent de ochiul scriitorului pana la 50, cand moare. Daca va dau toate amanuntele tragicei ei vieti va piere cheful de citit si nu mai ajungeti pana la portretul femeii de 30 de ani care e de fapt subiectul nostru. Asadar, pe scurt, Julie se marita cu cine nu trebuie in ciuda atentionarii tatalui ei, traieste nefericita alaturi de barbatul pe care ea singura l-a ales, face vreo 5 copii, dintre care doar patru cu sotul si unul cu un amant, care se sinucide ca sa-i salveze onoarea, isi vede murind pe rand patru dintre copii, sotul si in final se stinge si ea dupa o viata in care a suferit mai mult decat ne putem noi imagina ca poate suferi cineva. E adevarat, Balzac nu ne lasa fara raspunsul la marea intrebare care ne preocupa pe noi acum: Cum e femeia la 30 de ani? caci se pierde la un moment dat intr-o meditatie care ne va flata pe noi femeile de aceasta varsta si poate… le va deschide ochii barbatilor, care prefera o femeie mai… „frageda”… Asadar, femeia la 30 de ani in viziunea lui Balzac e cam asa: „O tanara domnisoara are prea multe iluzii, prea multa lipsa de experienta, iar sexul ei este un complice prea puternic al dragostei, pentru ca un tanar sa se poata simti flatat, pe cand o femeie cunoaste intreaga gravitate a sacrificiilor ce trebuie facute. Acolo unde una este atrasa de curiozitate, de ispite straine iubirii, cealalta se supune unui sentiment temeinic. Una cedeaza, cealalta alege. Oare aceasta alegere nu reprezinta, prin ea insasi, o magulire enorma? Inarmata cu o cunoastere mai totdeauna scump platita prin multe nefericiri, femeia experimentata, daruindu-se, pare ca ofera mai mult decat pe sine insasi; in vreme ce tanara domnisoara, ignoranta si increzatoare, necunoscand nimic nu poate nici compara, nici aprecia nimic, ea accepta dragostea si o invata. Una ne este dascal si sfatuitor, la o varsta cand ne place sa fim indrumati si cand supunerea constituie o placere; cealalta vrea sa invete totul si se arata naiva, acolo unde cealalta este tandra. Una nu ne ofera decat o singura biruinta, cealalta ne sileste la confruntari mereu altele…Intre ele doua exista incomensurabila diferenta de la prevazut la neprevazut, de la putere la slabiciune”. Interesant… la 160 de ani de cand scria Balzac lucrurile astea, nu putem contesta ca in mare adevarul e acelasi, si totusi, parca, valoarea varstelor s-a mai schimbat, si valoarea valorilor si mentalitatea „posesorilor”… de varste si unele expresii ca de exemplu „sentiment temeinic” par arhaice si greu de definit. Lipsesc parca prea multe din definitia asta a femeii de 30 de ani, fara laptop si fara cariera, care boceste disperata la orice palma primita din partea vietii si se arata plina de intelepciune si demnitate doar in fata barbatului care trebuie sa-i fie musai sot si care reprezinta principala ei responsabilitate de la maritis pana la moarte. Asadar o vom clasifica drept depasita, ca si pe autorul ei de fapt, si vom cauta prin revistele glossy adevarata definitie a femeii de 30 de ani. Daca gasiti vreuna reusita as fi curioasa s-o aflu si eu…