Poate ca va confruntati voi insiva cu aceasta situatie, sau poate ati observat la prietenii vostri astfel de situatii si v-ati intrebat de multe ori mirati cum este posibil sa se intample asta… Cum se face ca din doi parinti extrem de calmi, linistiti, cumsecade si educati sa iasa un copil neastamparat si din cale afara de obraznic, iar din doi parinti departe de definitia perfectiunii sa rezulte niste copii ce pot fi dati oricand exemplu pentru cumintenia si bunatatea lor.
Teoretic, daca o familie are un copil care sta cuminte la masa, lauda mancarea, asculta ce vorbesc parintii lui, povesteste ce a facut peste zi la scoala si apoi merge sa isi faca temele, acel copil poate fi considerat un model si un exemplu de comportament, despre care vom crede ca va reusi in viata si va avea un viitor stralucit.
Insa daca o alta familie are un copil care isi jigneste parintii, care spune ca scoala este o prostie, care nu are nicio rusine sa faca tot ce ii trece prin cap, care tranteste usa cand ceva nu ii convine, vom spune ca acel copil este prost crescut si ii vom da sanse minime de a reusi in viata mai tarziu.
Daca analizam mai atent insa cele doua situatii, vom trage cu totul alte concluzii. Iar asta presupune sa privim putin in mintea celor doua tipologii de copii.
In primul caz, copilul cuminte ascunde sub cumintenia lui o intreaga gama de emotii, nu pentru ca vrea el, ci pentru ca nu simte ca ar fi tolerat de familie altfel decat se comporta acum. El simte ca nu isi poate arata fata de parinti furia, plictiseala sau revolta pentru ca stie ca parintii lui nu au resursele interioare necesare pentru a-l tolera asa cum este el in realitate. Asadar, isi reprima pornirile interioare care crede el ca nu ar fi tolerate de parinti si fuge de eventualele critici oferind ceea ce crede el ca se asteapta de la el.
In al doilea caz, in care copilul indeplineste toate conditiile a ceea ce numim noi un copil obraznic, avem de-a face cu un pusti care intelege cum stau de fapt lucrurile intr-o familie. El stie ca, chiar daca isi jigneste mama, aceasta il va iubi si el la randul lui isi va iubi mama, iar o simpla jignire nu va distruge aceasta stare de lucruri. El stie de asemenea ca tatal lui nu se va razbuna daca il va jigni. Mediul in care traieste acest copil este cald si destul de solid pentru a suporta agresivitatea, furia si dezamagirea provocate de copil.
Proiectand in viitor ceea ce se va intampla cu fiecare dintre copii, observam o evolutie surprinzatoare. In cazul primului copil, cel cuminte, se intrevad viitoarele lui probleme din viata de adult: ascultare excesiva, rigiditate, lipsa de creativitate si o exigenta fata de sine exacerbata care poate duce la un moment dat la ganduri suicidale.
In cazul celui de-al doilea copil, cel obraznic, se intrevede o maturitate sanatoasa, din care nu vor lipsi spontaneitatea, flexibilitatea, toleranta fata de esecuri si auto-acceptarea. Asadar, ceea ce numim noi la o varsta frageda obraznicie, este de fapt o explorare timpurie a autenticitatii si independentei.
Un fost copil nazdravan sau obraznic poate fi mai creativ pentru ca el poate pune in practica idei care nu necesita neaparat aprobare. El poate face greseli sau poate face mizerie sau poate fi ridicol si asta nu va reprezenta un dezastru pentru cei din jur. El intelege ca lucrurile pot fi reparate sau imbunatatite. El isi accepta sexualitatea si cei din jurul lui la fel, de aceea nu se va jena sa o dezvaluie mai tarziu unui partener. El va face fata cu bine criticilor celor din jur si va sti cum sa managerieze rautatea lor.
Prin urmare, ar trebui sa invatam sa vedem “obraznicia” copiilor, vocea ridicata a acestora, sau scenele haotice generate de ei ca fiind mai degraba sanatate decat “delincventa” si ar trebui sa invatam sa privim cu circumspectie copiii din cale afara de cuminti….
Iar daca printr-o maniera sau alta ati reusit in viata, si va simtiti multumiti si fericiti de ceea ce sunteti astazi, ar trebui sa fiti recunoscatori fata de persoanele care, in trecutul indepartat, au ales sa priveasca cu ochii iubirii actele voastre de “obraznicie”…
Sursa: thebookoflife.org
Comentarii recente