Povestea cartii Omul si simbolurile sale – singura carte dedicata de Carl Gustav Jung publicului larg!

Fiecare carte ascunde in paginile ei cel putin o poveste. Dar foarte putine au, dincolo de copertele sale, una dintre cele mai neobisnuite, profunde si complexe povesti, asa cum este cea mai recenta lansare a Editurii Trei, „Omul si simbolurile sale”, singura carte scrisa si dedicata de Carl Gustav Jung publicului larg.

Aparuta, nu intamplator, in colectia „Misterele inconstientului colectiv”, ea spune in primul rand o poveste despre imprejurari fericite, despre legaturi intre oameni si intalniri deloc intamplatoare si, nu in ultimul rand, despre o incununare a unei opere esentiale in domeniul psihologiei si psihanalizei.

Nu numai ca aceasta este ultima carte dintre cele scrise de celebrul medic, psihiatru si psiholog elvetian, dar „Omul si simbolurile sale” este si cea cu care s-a incheiat viata celui care a creat domeniul psihologiei analitice, o carte pe care initial a refuzat sa o scrie. ”Prietenii lui vor fi de acord cu mine cand afirm ca Jung era un om care lua deciziile in mod categoric. Analiza problema cu atentie si fara graba; iar in momentul in care oferea raspunsul, de obicei era final. M-am intors la Londra extrem de dezamagit, fiind convins ca refuzul lui Jung era unul definitiv”, povesteste John Freeman, jurnalist BBC, care a decedat in 2014, la 99 de ani si care a avut o relatie cu totul speciala cu celebrul analist.

El a realizat, in anul 1959, un interviu amplu cu dr. Jung in Zurich. Freeman a devenit celebru pentru faptul ca a creat un stil unic de intervievare, cu spatele la camera si dincolo de ochii privitorilor, astfel incat acestia sa se concentreze numai pe subiectul din fata obiectivului. Singura exceptie a fost chiar aceasta discutie cu renumitul psihiatru, despre a carui opera, la vremea respectiva, nu stia mai nimic. Acesta a fost insa inceputul unei frumoase prietenii, despre care jurnalistul marturisea ca „a insemnat foarte mult pentru mine si de care sper ca s-a bucurat si Jung, in ultimii ani ai vietii sale”.

Interviul a fost vazut, printre alti telespectatori, si de Wolfgang Foges, managerul editurii londoneze Aldus Books din Londra care, inca din copilarie, de cand a locuit la Viena, in apropierea resedintei lui Freud, era interesat de psihologia moderna si de evolutia ei. Remarcand relatia speciala a jurnalistului cu Jung si ascultand acest interviu, el a realizat ca, spre deosebire de Freud, ale carui idei si teorii erau binecunoscute in Occident, cele ale lui Jung nu s-au bucurat de o asemenea raspandire. Acest lucru se intampla pentru ca erau considerate atunci mult prea ermetice, desi el a largit granitele analizei inconstientului personal, introducand conceptul de „inconstient colectiv” si abordand o zona mai larga de simboluri la care oamenii s-au raportat si cu care au trait din cele mai vechi timpuri prin intermediul legendelor, religiei si al spiritualitatii. Al doilea motiv a fost si acela ca Jung nu a incercat sa isi promoveze munca pe intelesul tuturor.

Fascinat de prezenta lui Jung in acest interviu si de modul cum vorbea, Foges si-a dorit in acel moment sa il convinga pe acesta sa isi exprime esenta creatiei sale intr-un text, pe intelesul tuturor, intuind valoarea inestimabila a acestor informatii pentru cunoasterea umana. El a vazut in John Freeman un aliat puternic, astfel ca demersul sau sa fie incununat de succes. Insa nu a fost. Sau cel putin nu prima data, dupa cum noteaza jurnalistul. „M-a ascultat in gradina lui, timp de doua ore, aproape fara intrerupere, dupa care a zis: <Nu>. A spus-o in cel mai frumos fel posibil, insa deosebit de ferm; nu a incercat niciodata sa isi popularizeze munca si era sigur ca nu ar putea-o face cu succes in acel moment; in tot cazul, era in varsta si mai degraba obosit – un asemenea angajament de lunga durata si asupra caruia avea atatea dubii nu il atragea in niciun fel”, marturisea Freeman.

Insa mai multi factori au contribuit la uimitoarea schimbare a deciziei. Unii, mai mici, au avut legatura cu „incapatanarea lui Foges de a nu renunta”, dupa cum spunea Freeman si faptul ca, in urma interviului televizat, oameni obisnuiti, care nu faceau parte din mediul academic obisnuit a lui Jung, i-au trimis nenumarate mesaje si scrisori, incantati de lucrurile aflate si de perspectivele acestuia despre viata, dar si de umorul si farmecul sau. Insa, cel mai important factor a fost un vis pe care Jung l-a avut intr-o noapte si, odata interpretat, l-a facut nu numai sa accepte, dar si sa inceapa imediat procesul anevoios de concepere a cartii, de scriere a primului capitol si de supervizare a capitolelor propuse de cei mai apropiati colaboratori si discipoli ai sai, M.-L. Von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi si Aniela Jaffé.

Ce a continut acest vis si cum l-a interpretat Jung, aceste informatii pot fi descoperite in „Omul si simbolurile sale”, lansata de Editura Trei, in colectia „Misterele inconstientului colectiv”, carte careia Jung i-a dedicat ultimul an din viata, decedand, in 1961, la 10 zile dupa ce a terminat capitolul sau si dupa ce aprobase capitolele colaboratorilor sai, in faza de proiect.