„Am realizat că singurul lucru pe care oricine ar trebui să îl preţuiască fără limite este libertatea. Libertatea de a alege. De a fi capabil să te dedici lucrului în care crezi”, declara Sergiu Celibidache, una dintre multele valori pe care România le-a dat lumii.
Un dirijor unic, cu peste 100 de concerte pe an, Sergiu Celibidache a avut turnee peste tot în lume, din Japonia, S.U.A.. până în Germania sau America de Sud şi a fost iubit şi idolatrizat peste tot pe unde a ajuns. Însă în reşedinţa sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, în apropiere de Paris, steagul României încă mai stă ancorat cu mândrie pe peretele casei celui care a declarat mereu: „Sunt român şi voi muri român”, gest care trădează dragostea lui imensă pentru ţara sa natală.
Sergiu Celibidache a văzut lumina zilei la 28 iunie 1912, în orașul Roman din județul Neamț, iar la vârsta de 4 ani deja cânta la pian. La vârsta de 18 ani, însă, Sergiu părăsește casa părintească pentru totdeauna, cu scopul de a ajunge un muzician desăvârşit, ascultând astfel chemarea muzicii, faţă de care va avea o sensibilitate aparte toată viaţa.
Din 1941, când a primit primul lui angajament ca dirijor permanent a trecut peste orice obstacol pentru a-şi urma visul. Nici condiţiile vitrege de trai, din Berlin, pe timpul celui de-al doilea război mondial, nici drama de a nu-şi mai revedea părinţii niciodată nu i-au umbrit modul de lucru ambiţios. Interpretările sale intense, de un fin echilibru și de o trăire interioară puternică l-au făcut pe Sergiu Celibidache să devină unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului al XX-lea.
Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul a câteva simfonii, a suitelor “Grădina de buzunar” şi „Haz de necaz”, ce a avut premiera mondială la Festivalul internaţional Sergiu Celibidache, ediţia I, Bucureşti, în iulie 2012, şi a altor lucrări, ce urmează a fi dezvăluite publicului. A fost apreciat foarte mult atât pentru stilul său unic de a dirija, cât şi pentru felul lui de a preda arta dirijoratului, fiind un pasionat profesor.
Sergiu Celibidache – românul care a privit absolutul pe gaura cheii muzicale, redimensionându-ne definitiv universul sonor – s-a născut, a atins un punct de maximă expansiune și a trecut acest prag al „impresiilor muzicale” – așa cum bine spunea Maestrul.
Pentru astfel de români a luat naştere „Români pentru o lume”, campania naţională de responsabilitate socială iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache.
„Români pentru o lume” reprezintă un omagiu adus marilor personalităţi româneşti ce au adus mândrie şi glorie României, peste tot în lume şi aduce în atenţia fiecăruia dintre noi pe co-naţionalii noştri care, prin activitatea lor, rămân nemuritori.
Finalitatea acestei campanii o constituie organizarea unui concurs naţional online (pe www.romanipentruolume.ro şi pe pagina de Facebook http://www.facebook.com/RomaniPentruOLume ) de tribut adus culturii sau unei personalităţi anume, prin care oameni din domenii diferite ale culturii se vor putea înscrie astfel încât să dedice o pictură, o compoziţie, o sculptură, un poem, etc.
În urma unui vot de specialitate şi prin votul sponsorilor, cei selectaţi vor merge în finală, unde vor fi jurizaţi de către un juriu de specialitate şi de către public. Câştigătorii vor primi burse de studiu în România şi în străinătate.
Parteneri principali: Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Muzeul Naţional George Enescu
Sponsori: Amgen; Asirom; Aristocrat Events Hall; BASF; Birou de Arhitectură Pintilie; Casa Anke; Gilescu, Văleanu şi Partenerii; IBIS Hotels, Intesa Sanpaolo Bank; RIFIL; Sense; Ţuca Zbârcea & Asociaţii
Parteneri media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Radio România Actualităţi, Radio România Internaţional, Money TV, Spectacular TV, Grand Cinema Digiplex din Băneasa Shopping City, Cocor, Rebus, Observatorul Cultural, Q Magazine, Ziarul Ring, Revista Centrul Vechi, Deutsche Zeitung, Şapte Seri, Academia Caţavencu, România Liberă, eva.ro, cinefan.ro, stirifeldefel.ro, modista.ro, egophobia.ro, Book Mag, Art Act Magazin, Calendar Evenimente.
————————————————–
Biografie Sergiu Celibidache
La 28 iunie 1912, în Roman, judeţul Neamţ, vede lumina zilei Sergiu Celibidache, primul fiu al lui Demostene Celibidache și al Măriei (născută Brateanu).
La șase luni de la nașterea sa, în 1913, familia Celibidache se mută la Iași, oraș de care Sergiu se va atașa în mod deosebit, și căruia îi va duce dorul nespus în perioada nesfârșitelor sale turnee în lume.
Precum o altă mare personalitate a culturii românești (Lucian Blaga), copilul Celibidache a stat în primii ani de viaţă într-o tăcere absolută, nerostind nici măcar un cuvânt. Când evadează din tăcere însă, copilul Sergiu învaţă chiar și limba idiș, fapt ce se datorează comunităţii evreiești din oraș.
La vârsta de 4 ani, Sergiu Celibidache începe să cânte la pian. Dovedește o inteligenţă ieșită din comun, fiind un elev de excepţie.
În jurul vârstei majoratului, are loc o ruptură a băiatului de tatăl său, din cauza neînţelegerilor vizavi de cariera lui viitoare: Demostene, un influent ofiţer de cavalerie și prefect al regiunii, visa pentru fiul său o carieră politică. Sergiu însă ascultă chemarea muzicii, faţă de care va avea o sensibilitate aparte toată viaţa.
În urma acestei neînţelegeri, tânărul Celibidache părăsește casa părintească pentru totdeauna. Studiază matematica, filozofia și muzica în Iași, iar după despărţirea de familia sa își continuă studiile la București, câștigându-și existenţa în calitate de pianist corepetitor la o școală de dans.
La vârsta de 24 de ani se mută în Germania, unde reușește să intre primul la Universitatea din Berlin, dintre 138 de participanţi care s-au luptat pe 25 de locuri. Printre profesorii săi se număra Heinz Tiessen (compoziţie), Hugo Distler (contrapunct), Kurt Thomas și Fritz Stein (teorie), Eduard Spranger și Nicolai Hartmann (filozofie), Arnold Schering și Georg Schunemann (muzicologie), Walter Gmeindl (dirijat), toţi oameni de excepţie ai epocii.
Un alt eveniment marcant pentru Celibidache în Berlin, în 1939, este întâlnirea cu preotul budist Martin Steinke (Dao Jun), care îl introduce în budismul-Zen, și de care îl va lega o frumoasă prietenie.
Sergiu Celibidache este nevoit încă de tânăr să se întrețină singur și pentru a-și câștiga existența în 1940 lucrează, printre altele, ca pianist corepetitor al unui dansator, acompaniindu-l în turneele sale. El se dedică însă în continuare compoziției propriilor lucrări, dar începe și să dirijeze; pentru început, corurile lucrătorilor feroviari și ale controlorilor de tramvai. La acel moment, el se consideră întâi de toate compozitor. „Înainte să experimentăm sunetul este important să ni-l imaginăm”. Sergiu Celibidache
Condițiile de trai în Berlinul celui de-al Doilea Război Mondial au fost pentru Celibidache, sărac aproape dintotdeauna, deosebit de tensionate; nu avea bani aproape deloc, slăbise extrem de mult și a făcut față acelor vremuri doar mulțumită ajutorului altruist al cuplului de lucrători de tramvai, de la care primise de ani de zile o cameră (în cartierul Berlin Halensee, în Eisenzahnstraße 26a).
Sergiu Celibidache era considerat un student cu aptitudini speciale în țara sa natală, România, astfel că nu a fost chemat de la Berlin pentru a lupta în război. Acestuia i s-a permis continuarea studiilor la Berlin pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. Cum profesorii au fost nevoiți să-și părăsească posturile din cauza războiului, Sergiu Celibidache a predat chiar propriilor colegi diverse discipline. În această perioadă, a dus o luptă pentru supraviețuire, fiind lipsit de hrană și făcând slalom printre bombardamente.
Primul lui angajament ca dirijor permanent l-a primit în anii 1941-1942 la ansamblul de amatori ,,Orchester Berliner Musikfreunde’’ (,,Orchestra prietenilor berlinezi ai muzicii’’), alături de care a susţinut cel puţin 7 concerte publice și căruia i-a dedicat și o compoziţie de probă. Încă de la început, Celibidache uluiește prin memoria lui extraordinară, el cunoscând toate lucrările dirijate pe dinafară.
La 29 august 1945, Sergiu Celibidache susţine primul concert cu Orchestra Filarmonică din Berlin, fiind începutul unei activităţi intense în fruntea acestei orchestre. „Sunetul nu trebuie căutat, sunetul trebuie trăit”, obişnuia să spună Maestrul.
La numai un an după, în februarie 1946, este ales dirijor șef al Filarmonicii, până la revenirea lui Wilhelm Fürtwangler din exilul petrecut în Elveţia.
Urmează debutul fulminant la Londra în 1948, care va marca începutul unor turnee extinse, cu deosebite ecouri în străinătate. „Se naşte o anumită colaborare atunci când ceva ce m-a atins continuă să se structureze în mine. Colaborarea dintre sunet şi lumea interioară a omului face muzica posibilă”. Sergiu Celibidache
În același an semnează și primul (și singurul) contract de înregistrări cu renumitul producător Walter Legge. Din acel moment, după ce a ascultat înregistrările, Celibidache s-a opus vehement înregistrărilor, preferând caracterul direct al concertelor live. Considera că înregistrările împiedicau ,,implicarea ascultătorului în muzică și nu puteau oferi decât o reprezentare deformată a realităţii.’’
În 1954, pe 29 noiembrie, are loc ultimul concert cu Filarmonica din Berlin, care îl alege pe Herbert von Karajan successor al lui Wilhelm Fürtwangler. Sergiu Celibidache suferă o puternică deziluzie, însă cariera sa nu are de suferit și își urmează drumul ascendent: recunoaștere mondială printr-un val de călătorii intercontinentale, care în final se sfârșesc cu stabilirea domiciliului în Italia. Ba mai mult, în 1960 devine director artistic al Orchestrei Regale din Copenhaga (până în 1963), iar în 1963 director artistic al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Suedeze din Stockholm (până în 1971).
În 1968, Sergiu Celibidache devine tată, Serge Ioan apărând pe lume la data de 18 iunie.
Acesta va duce mai departe tradiţia artistică a familiei, prin orientarea către o profesie regizorală.
Între 1972 și 1977, Sergiu Celibidache conduce Orchestra Simfonică Radio a Radiodifuziunii Germaniei de Sud din Stuttgart, iar în 1979 are loc primul concert cu Filarmonica din München (14 februarie).
Ulterior, el va deveni Dirijor șef al Orchestrei și director general muzical al orașului München. Este aceeași filarmonică alături de care va concerta în România, după căderea regimului comunist. În 1992 are loc revenirea la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Berlin.
Veșnic neobosit, Sergiu Celibidache are turnee peste tot în lume, din Japonia, S.U.A.., până în Germania și America de Sud,
Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincţii, printre care se numără: Premiul Berlinez de Artă pentru Muzică (1953), Crucea de Merit a Republicii Federale Germane (1954), Premiul Uniunii Criticilor Germani (1955), Cavaler al Ordinului Vasa Suedia (1970), Premiul danez de muzică Leonie-Sonning (1970), Moneda Aurită de Onoare a oraşului München (1987), Nettuno d’oro in Bologna (1987), Acul Aurit de Onoare al oraşului Milano (1987), Titlul de profesor emerit la Berlin (1991), Cetaţean de onoare al oraşului München (1992), Membru de onoare al Academiei Române (1992), Marele Ordin German de Artă „Maximilian” (1993), Cetăţean de onoare şi „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Artă din Iaşi (1994), Comandor al Artelor şi Literelor de către guvernul francez (1995).
„Nu pe calea intelectului poate să ajungă la dumneata muzica. Dumneata poţi să fii un extraordinar muzicolog, dar sa nu ai niciun pic de imaginaţie… Adică creativitatea, spontanietatea – care e prima condiţie a creaţiei – asta nu depinde de niciun fel de intelect”. Sergiu Celibidache
Printre alte compozitii, Sergiu Celibidache este autorul suitei “Haz de necaz”, dezvăluită publicului, pe 7 iulie 2012,în premieră mondială, la Bucuresti, a unui impresionant Requiem, a patru simfonii şi al unui Concert pentru pian şi orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.
„Am realizat că singurul lucru pe care oricine ar trebui să îl preţuiască fără limite este libertatea. Libertatea de a alege. De a fi capabil să te dedici lucrului în care crezi.” Sergiu Celibidache
Anul 2012 a fost declarat Aniversare Mondială Sergiu Celibidache, cu această ocazie fiind organizate nenumărate manifestări culturale dedicate memoriei Maestrului, cea mai de impact fiind însă Festivalul internaţional Sergiu Celibidache, din Bucureşti, eveniment bienal, aflat la prima ediţie. Festivalul internaţional Sergiu Celibidache 100 a culminat cu premiera mondială a compoziţiei „Haz de necaz”, semnată de Sergiu Celibidache.
Sergiu Celibidache a murit la 14 august 1996, la reședinţa sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, în apropiere de Paris.
Comentarii recente