Sarbatoarea la romani: Ce simpla-i fericirea

Weekendul asta am dat Bucurestiul pe Sinaia. M-am dus si eu sa vad ce se mai intampla la Sinaia Forever, ca nu mai fusesem de cativa ani. Reteta festivalului e aceeasi ca intotdeauna, stiti voi, ca-n filmul lui Nemescu, cu multi mici, cu multa bere, cu tot ce-i trebuie romanului ca sa se simta fericit. Si… da, reteta a avut succes si anul acesta, mii de oameni au invadat strazile din Sinaia, fara niciun scop si fara nicio directie, asa cum si trebuie cand vrei sa te eliberezi de ganduri si sa nu-ti pese cat e ceasul. Nimic spectaculos nu s-a intamplat, pentru ca asa e la noi, festivalurile nu au nimic senzational, ca festivalul de la Venetia, sau de la Rio, de exemplu, unde au loc adevarate desfasurari de forte. Parade, costume spectaculoase, dansuri exotice, masti, lucruri care iti iau ochii si te teleporteaza automat in alta dimensiune. La Sinaia, pe langa zecile de terase cu mici, bere, bulz, kurtos kalacs si alte minunatii culinare, mai puteai privi la panourile de pe marginea drumului pe care se citeau franturi din istoria urbei, iti puteai scrie dorintele cu marcarul, pe alte panouri special amenajate, te puteai casatori pentru o zi sau puteai casca ochii la tarabele mestesugarilor sau ale vanzatorilor de flori, prezenti anul acesta in numar foarte mare la festival. In centrul atentiei au fost cele cateva masini de epoca expuse in fata Hotelului Sinaia, fanfara si cativa soldati echipati in costume vechi care nu faceau nimic special, dar pe care oamenii ii fotografiau cu mult entuziasm. Nimic care sa-ti ia ochii per ansamblu, dar uitandu-ma la fetele oamenilor constatam ca toata lumea era fericita. Era totusi un plus fata de Bucuresti. Nu am vazut fete incruntate, oameni nervosi, oameni grabiti (de-ti vine sa-i intrebi: si ce te-asteapta acolo unde te grabesti), oameni ingandurati (de-ti vine sa-i intrebi: si ce rezolvi daca te gandesti atat?), oameni blocati in trafic, pentru ca traficul fusese desfiintat. Si constatand eu astea, mi-am pierdut simtul critic si mi-am zis ca festivalul asta e bun asa: simplu, fara nimic extraordinar, pentru ca romanii gusta lucrurile simple, pentru ca asa sunt invatati si inevitabil, asta stiu sa le placa deocamdata. Seara, la nelispsitele concerte, obligatorii pentru orice festival care se respecta, mi-a placut tare mult cum rasuna parcul din Sinaia pe acorduri de Pasarea Colibri. Sute de oameni cantau la unison: Unde-i camasaaaa ta de noapte? La mine-i camasaaaaa ta de noapte… Mi-a placut pentru ca era totul foarte romanesc. Eu personal m-am simtit foarte bine pe terasa la Economat, care era pustie pe la 10 noaptea, sambata seara, unde am stat vreo jumatate de ora intr-o liniste perfecta, liniste care cam uitasem cum „suna”, in intuneric si am privit palatul Peles, slab luminat, atat de frumos, si m-am simtit ca si cum din lumea mea priveam nestingherita intr-o alta lume, dintr-un alt timp… Si am mai avut o revelatie gen mass-urile alea primite pe messenger, in timp ce tu citesti acest mesaj nu stiu cati oameni in lume fac sex, asa si eu, am constatat triumfator, ca la acea ora, din cele sase miliarde si ceva de locuitori ai planetei, doar doi priveau relaxati Palatul Peles, iar unul dintre cei doi eram eu….
28.09.09