Poti sa practici educatia pozitiva? Adica sa iti educi copiii fara negocieri, tipete si intimidari? Chiar daca pentru multi parinti, acest concept pare imposibil de transpus in practica, e bine de stiut ca, educatia pozitiva asigura o comunicare constructiva cu copiii pe viitor, fapt ce te va scuti de multe alte probleme peste ani, cand pustii de azi vor ajunge niste adolescenti rebeli. Iata mai jos cateva ponturi utile pentru a putea practica si tu educatia pozitiva:
Fii un profesor extraordinar pentru copilul tau
Un profesor extraordinar te apuca de mana, iti deschide mintea si iti atinge inima. Trebuie sa fii constient in orice clipa ca, tu, ca parinte esti cel mai important profesor pe care copilul tau il va avea de-a lungul vietii. Acceptand faptul ca copilul va face greseli, mai degraba decat asteptandu-te ca progenitura sa fie perfecta, reprezinta jumatatea drumului pana la a deveni un profesor strasnic pentru copilul tau. Invatand sa accepti imperfectiunile copilului tau nu inseamna ca sacrifici vreo valoare pe care vrei sa i-o inoculezi copilului, ci ca, ii acorzi un pic de rabdare si intelegere pana ce acesta va deveni el insusi. Parintii plini de compasiune pentru copiii lor construiesc relatii sanatoase cu acestia, iar acestea la randul lor garanteaza cresterea unor indivizi care vor schimba, maine, lumea.
Formulati reguli!
Convoaca intreaga familie la o intalnire in cadrul careia se vor formula regulile casei. Acestea vor fi usor de inteles astfel incat sa nu ii puna in dificultate pe copii. In timpul intalnirii, fiecare va propune reguli de respectat in casa, astfel ca, copiii isi vor dezvolta abilitatile de comunicare, dar si abilitati de lucru in echipa, precum asteptarea randului pentru a lua cuvantul, ascultarea celorlalti si contribuirea la munca de echipa.
Asigurati-va ca formulati reguli pe care toata lumea, inclusiv adultii, le vor respecta. Cea mai importanta regula pentru a castiga respectul copiilor este ca noi ca adulti sa nu avem comportamente pe care le interzicem copiilor nostri. In final, ar trebui sa creati o lista cu 4-5 reguli care vor enunta cum am vrea sa ne comportam in familie, ca de exemplu “Vom vorbi cu amabilitate celor pe care ii iubim” mai degraba decat “nu ridicam tonul in timp ce vorbim unii cu altii”.
Stabiliti consecinte clare
Si daca exista reguli, e obligatoriu sa existe si niste sanctiuni clar formulate in privinta modului in care se va pedepsi incalcarea lor. Puteti sa cereti si opinia copilului in privinta sanctiunilor ce vor fi aplicate in caz ca regula A sau B va fi incalcata. In felul acesta veti evita pedepsele prea severe pentru greseli destul de mici, dar si conflictele dintre voi ca parinti in privinta celei mai potrivite sanctiuni de aplicat pentru incalcarea unei anumite reguli.
Numarati pana la 3
Copiii nu sunt niste adulti mai mici, asadar nu s-au nascut stiind sa se comporte. Asta e rolul nostru ca parinti, sa le aratam ce se asteapta de la ei. Iar pentru a face asta e important sa ne formam un sistem de avertizari pe care sa il aplicam atunci cand copilul are un comportament enervant, respingator, inacceptabil etc. Acest sistem de avertizare trebuie implementat ca orice alta comunicare cu copilul: intr-un mod care arata grija si intelegerea fata de el.
Asadar, odata ce comportamentul problema a fost sesizat la copil, trebuie sa ii spui pur si simplu (fara sa tipi) ce vrei sa faca copilul. Daca nu se conformeaza, incepi sa numeri folosind un ton ferm, mentinand contactul vizual cu copilul, si facand pauze intre numere, pentru a-i da timp sa se corecteze. Ce se va intampla cand ajungi la 3? Se va aplica sanctiunea pentru incalcarea regulii privind raspunsul necorespunzator la o solicitare.
Simplificati lucrurile
Evita sa il critici si sa il judeci prea mult pe copil atunci cand comportamentul lui nu corespunde asteptarilor. A incalcat regula A, aplica santciunea X si continuati-va viata cu veselie. Exprimandu-va in continuare nemultumirea si dezaprobarea fata de comportamentul copilului, riscati sa saditi in acesta un sentiment de vinovatie, iar critica voastra va fi resimtita de el ca un atac personal.
Stima de sine a copilului e mai importanta decat orice pana la urma si este cea de care depinde intregul viitor al copilului in final. Daca iti vine greu sa il ierti pentru greselilele pe care le face, asta are de-a face mai degraba cu o problema pe care o ai tu insuti (insati) si ar trebui sa consulti un specialist in acest sens.
Faceti curatenie
Orice interactiune pozitiva intre copil si parinte are consecinte benefice asupra dezvoltarii creierului acestuia si a modului in care copilul se simte, iar acest lucru a fost demonstrat prin studii. Asadar, de cate ori are loc un conflict intre tine si copil, ai grija sa porti ulterior o discutie cu acesta in care sa ii spui ca, uneori, adultii suparati pot spune lucruri pe care nu le cred cu adevarat. Stingerea completa a conflictului va face ca relatia voastra sa continue fara a fi afectata de micile incidente, si in plus, copilul va invata ca este mai bine sa iti ceri scuze pentru faptele tale decat sa continui sa il invinovatesti pe celalalt.
Aceasta “curatenie” nu inseamna sa negociati asupra consecintelor ci sa incercati sa va reconectati cu cei pe care ii iubiti, aratandu-le in acelasi timp ca nimeni nu e perfect si ca dragostea noastra e neconditionata. Odata ce aceste lucruri au fost clar stabilite, faptul ca dragostea noastra fata de copii nu are nicio legatura cu masurile pe care le luam pentru disciplinarea lor, sanctiunile pot fi discutate cu calm.
Asteptati momentul potrivit
Si in parenting, calitatea si nu cantitatea, trebuie sa primeze. Nu toate momentele pe care le petrecem cu copiii sunt potrivite pentru a-i invata ceva. Copiii trebuie sa fie pregatiti si receptivi la ceea ce vrem sa ii invatam. Atunci cand copiii sunt agitati, nu e momentul pentru stabilirea regulilor. Pentru ca micul truc sa functioneze si pentru a obtine ascultarea copiilor, trebuie sa lasam timp intre incalcarea regulii si stabilirea sanctiunii, astfel incat copilul sa fie receptiv atunci cand i se va aduce la cunostinta noutatea.
Iubiti-i, iubiti-i si iar iubiti-i!
Copiii care se simt iubiti de familiile lor dezvolta un creier orientat spre rezolvarea de probleme, se pot ajuta pe ei insisi dar si pe altii. Copiii care se simt iubiti dezvolta o stima de sine care le da curaj si sentimentul de stabilitate. Aratati-va dragostea fata de copii prin cuvinte calde, imbratisari nesolicitate, aratati-va curiosi fata de ceea ce ii preocupa pe ei, nu ii judecati pentru orice, comunicati cu ei, purtati-va frumos cu partenerii de viata, fiti pe aceeasi lungime de unda si stabiliti limite clare. Cu cat veti fi mai apropiati de copii, cu atat ei vor fi mai ascultatori.
Comentarii recente