In Romania te afli mereu in ipostaza francezului din Balta Alba a lui Vasile Alecsandri care se intreaba nedumerit daca Valahia, in cazul nostru Romania, e “o parte a lumii civilizate sau e o provintie salbatica”. Daca incepem sa judecam asa, ajungem la un paradox, lucru deloc neasteptat, caci, nu-i asa? Romania este prin excelenta o tara a paradoxurilor… Asadar, dupa parerea mea nevinovata Bucurestiul este o “provintie salbatica” oricat de paradoxal ar suna asta…
Dar sa revenim la concert. Aseara a cantat Vama la Polivalenta. Noul album Vama, Better, este wow, este profi, este altfel decat toata muzica romaneasca pe care am ascultat-o pana acum, si ma trimite cu gandul, cand la U2, cand la Depeche Mode, cand la Coldplay sau Pink Floyd, desi aceasta este doar o impresie subiectiva. (N.r: Nu am pretentia ca ma pricep la muzica, sunt un simplu consumator care isi formeaza propriile pareri despre ceea ce consuma).
Asadar, Vama a fost formidabila, a cantat cantece vechi si noi unui public usor adormit la inceput, lenes sau cu adevarat puturos pe alocuri, care insa s-a dezmortit pe parcurs (destul de greu) inviind cu adevarat abia la “Perfect fara tine”, ceea ce m-a facut sa cred ca, desi albumul englezesc suna de milioane, fanii Vama vibreaza mai bine tot la vechile melodii care li s-au lipit de suflet…
Asadar, spuneam mai devreme ca in afara de muzica nu mi-a placut nimic. Si acum, probabil ca orice om cu mintea cat de cat limpede se intreaba: pai ce-ar mai trebui sa-ti placa la un concert in afara de muzica?
Dupa parerea mea sunt multe lucruri care contribuie la reusita unui concert in afara de calitatea trupei si scenografie. Din pacate, noi romanii, si bucurestenii in special, nu avem aceste lucruri, iar vina o poarta in procente egale: cei patru presedinti pe care i-am avut dupa ’89, cei 20 de prim-ministri (cu tot cu interimari) de dupa ’89, si, mai ales, cei 20 de primari (cu tot cu interimari) pe care i-a avut Bucurestiul dupa ’89 incoace.
Ei bine, toti oamenii astia au avut la un moment dat puterea de a face ceva pentru noi, dar nu au facut-o. Asa se face ca azi, Bucurestiul este o “provintie salbatica” fara infrastructura adaptata noilor necesitati si fara constructii demne de secolul XXI, in care suntem doar teoretic, caci practic ne-am oprit undeva intre secole, undeva la granita, si urmeaza sa vedem daca mergem mai departe sau ne intoarcem inapoi (in timp).
Ce legatura au toate astea cu concertul? Au! Pentru ca pana sa ajungi la concert trebuie sa iti intinzi nervii la maximum ca sa razbati pana la Sala Polivalenta din varful dealului. Cum? Parcand masina intr-un loc decent, eventual intr-o parcare, sau in orice balarie libera de prin zona in lipsa de altceva, si mergand, “cot la cot” (cei care stiu zona inteleg despre ce vorbesc) cu masinile pana sus in deal, pentru ca trotuar nu exista…
Nu exista trotuar, nu exista parcari, nu exista civilizatie in trafic, nu exista sali de spectacole asa cum am vazut noi prin Occident si cum speram sa avem si noi vreodata, nu exista… Te consolezi, tragi aer in piept, dupa noxele inhalate pana acolo si intri in sala. O sala veche, care miroase a comunism, dar noroc cu comunistii aia, ca altfel, probabil, n-o aveam nici pe asta…
Cand am intrat in Polivalenta, am avut usor senzatia ca sunt in Caminul Cultural din satul bunicilor sau intr-o veche sala de sport in care se faceau pe vremuri balurile bobocilor. Inca de la intrarea in sala de spectacol m-a lovit un miros greu de tuica fiarta si de vin fiert, care se vindeau la toneta din incinta. Am vazut ca aveau chiar si “bere din lumea noua”… Ei, mi-am zis, chestii romanesti, bine ca nu faceau si mici…
M-am consolat cu amaraciune ca asa arata o sala de spectacole din Bucurestiul anului 2017 si am zis ca nu am venit pentru sala, ci pentru Vama. Asadar, mi-am ocupat cuminte locul si am asteptat sa inceapa concertul. Si a inceput. La si 20, nu la 8.00 cum era programul. Am inteles si asta, ca deh, asa suntem noi romanii nepunctuali…
Si dupa ce a inceput… au aparut “gaitele”…. Dar ce gaite!!! Daca ar fi fost intr-o sala de cinema probabil ca ar fi fost azvarlite afara fara mila, dar, aici, fiind lumea la un concert, se comporta ca la biserica. Preotul (pardon Chirila) canta, iar gaitele vorbeau… Am aflat (dintr-o laterala) cat mai costa o dieta data de nutritionist si cam ce se mananca in dieta asta, cam cate kilograme pierzi, lucruri de genul… Si apoi… fetele din fata, care vorbeau foarte mult, si foarte tare si care si-au facut la un moment dat selfie din greseala cu sotul meu:)) La un moment dat se vorbea atat de mult si atat de tare incat aveam impresia ca suntem la o conferinta care are ca fond muzical Vama… Si apoi s-au mai potolit…
Mai pe la jumatatea concertului, un baiat, ametit probabil de la aburii de tuica fiarta din apropiere, facea cam multa atmosfera. Lumea pleca din jurul lui caci era cam expansiv si cam galagios, dar nimeni nu ii atragea atentia, desi era ticsita sala cu forte de ordine…
Si ca tot suntem la public… Nu am inteles niciodata cum poti sa vii la un concert, sa te asezi pe scaun cu punga de pop corn in mana si sa privesti pasiv spre scena ca la film. Publicul din gradene era atat de inert, incat, la un moment dat, la inceput de spectacol am avut usor senzatia ca sunt la Madame Tussauds. Ma gandesc ca decat sa vii la un spectacol si sa fii atat de plictisit incat nici sa nu iti vina sa aplauzi, mai bine stai acasa …
In fine, nu am nimic cu nimeni, dar, exista niste norme de buna purtare, ca vorbeam de civilizatie mai devreme, chiar si atunci cand ai platit niste bani multi pe un bilet la Vama. Daca ai dat 250 de lei pe un bilet la concert, asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa aplauzi sau sa reactionezi in vreun fel. Esti totusi un membru al publicului ca oricare altul doar ca ai dat mai multi bani pe bilet, atat. Partea ca nu ai o loja de VIP nu e din cauza ta, nici a Vamei ci a celor aprox. 50 de oameni pe care i-am amintit putin mai sus, care nu au fost in stare sa faca o sala de spectacole in Bucuresti la standarde actuale in cei aproape 30 de ani trecuti de la Revolutie…
Cam atat deocamdata, dar ar mai fi fost inca multe de spus….
Comentarii recente