“Oamenii nu sunt facuti sa functioneze la altitudinea de croaziera a unui boeing 747. Corpul nostru va muri” spune vocea din off de pe trailerul filmului Everest. Filmul din 2015, aduce pe marile ecrane povestea a doua expeditii diferite care au incercat in 1996 sa cucereasca cel mai inalt varf din lume. Povestea filmului este bazata pe o expeditie reala in timpul careia au murit opt oameni din cauza unui viscol cumplit. Intamplarile sunt povestite si in romanul lui Jon Krakauer “Into Thin Air”.
Asadar, chiar asa este? Corpul uman nu poate supravietui pe Everest? Cei care au fost acolo confirma. Varful lui situat la 8848 m altitudine, temperaturile de gheata si aerul rarefiat sunt cea mai sincera justificare pentru numeroasele victime pe care le-a facut muntele de-a lungul timpului. Numai anul acesta, 5 oameni au murit pe Everest in interval de doar 4 zile.
“Everest este un munte al extremelor” spune Jon Kedrowski, un geograf si alpinist care a cucerit muntele in anul 2012, un alt an sangeros pe Chomolungma, in decursul caruia au murit 10 oameni. De aceea, spune acesta via CNN, pregatirea pentru expeditie este esentiala. Cei care urmeaza sa escaladeze muntele trebuie sa aiba o stare de sanatate perfecta si trebuie sa-si cunoasca orice posibila problema de sanatate, care, la mare altitudine s-ar putea amplifica.
Everest Base Camp se afla la o altitudine de 5361 de metri, iar aici concentratia de oxigen din aer scade deja la 50%. De aceea, Kedrowski le recomanda alpinistilor sa stationeze aici timp de cateva saptamani (5, 6) pentru a se obisnui cu aerul rarefiat. Nici o stationare prea lunga, de 10 saptamani nu este recomandata, pentru ca in acest interval se poate pierde masa musculara, forta si rezistenta. Iar asta poate face ascensiunea si mai dificila daca nu imposibila. In anul 2003, Dr. Luanne Freer a fondat in Everest Base Camp o clinica ce ofera expertiza medicala celor care vor sa “atinga cerul”. Practic aici se trateaza orice problema pe care o poate provoca muntele: glezne luxate sau rupte, tuse provocata de altitudinea mare, degeraturi, probleme pulmonare, edem cerebral, etc.
Ce se poate intampla pe Everest?
Tusea provocata de altitudine sau raul de munte sunt probleme frecvente pe care le intampina alpinistii pe Everest. Raul de munte se manifesta prin dureri de cap si dificultati de respiratie, dar poate fi evitat urcand nu mai mult de 300 de metri pe zi, spune Jon Kedrowski.
In ceea ce priveste tusea, se pare ca nimeni nu este imun la ea. Ea apare din cauza respiratiei accelerate a unui aer rece, ceea ce duce la uscarea mucoasei plamanilor sau chiar la craparea ei.
Temperaturile extrem de reci sunt o alta provocare pentru alpinistii plecati sa se intalneasca cu cerul, insa, daca majoritatea sunt pregatiti sa le infrunte, cei mai multi dintre ei nu sunt pregatiti pentru caldurile sufocante. Pe Everest, gheata si zapada actioneaza ca un reflector urias. In apropierea taberei de la baza Everestului temperaturile pot ajunge si la 32 de grade Celsius, iar pericolul de arsuri solare este foarte ridicat.
Riscul de edem pulmonar si edem cerebral este si el foarte ridicat pe Everest si apare de obicei la altitudini mai mari din cauza reducerii oxigenului. Odata cu rarefierea aerului, alpinistii experimenteaza oboseala extrema, respiratie superficiala, ameteala sau tuse cu sange. Lipsa de oxigen din creier, denumita hipoxie, poate duce la o stare accentuata de confuzie si prin urmare la decizii gresite. Singura solutie in aceasta situatie este coborarea la o altitudine mai mica, insa multi nu o mai pot face singuri, trebuind sa fie transportati.
Alimentatia
Este esentiala pentru cineva care vrea sa ajunga in varf. Digestia incetineste pe masura ce altitudinea creste, intestinul devenind hipoxic la un moment dat si nemaiputand trimite nutrienti la muschi. Mesele mici inainte de fiecare ascensiune sunt regula de baza. Mancand prea mult, tot sangele este trimis spre stomac pentru digestie si nu mai ramane suficient pentru alte functii importante la aceasta altitudine. Oamenii incep sa pofteasca dulce pe masura ce se afla tot mai sus si nu mai pot digera proteine.
In privinta apei alpinistii se bazeaza pe zapada topita, insa nici ea nu mai este in regula. Asta din cauza aglomerarii muntelui si acumularii de deseuri care fac ca apa obtinuta din zapada sa contina bacterii care produc diaree.
Revenirea pe pamant
Ei bine, odata ce ai urcat Everestul, nimic nu va mai fi la fel pentru tine. Nici chiar corpul tau. De aceea Jon Kedrowski recomanda o vizita la medic imediat dupa expeditie. Asta pentru ca degeraturile si edemele pot provoca cicatrice in tesut. In cazul in care persoana care s-a ales cu asa ceva va dori sa mai urce o data Everestul, ea va fi mai sensibila la conditiile grele decat prima oara si ar putea chiar sa moara.
In cazul in care te bate gandul de o astfel de aventura, Jon Kedrowski are un avertisment pentru tine: “Fii pregatit pentru un test de stres extrem!”
Foto: axeoneverest.com
Comentarii recente