A fi parinte in zilele noastre implica un grad destul de inalt de presiune. Ca parinte simti mereu ca modul in care iti tratezi copilul este atent “monitorizat” de straini, prieteni sau chiar familie. Daca esti un parinte “elicopter”, fiind mereu cu ochii pe copil, atunci ti se reproseaza ca vei creste un copil fragil, incapabil sa se descurce singur, daca iti lasi copilul sa se descurce singur, atunci ti se reproseaza ca esti neglijent. Practic, oricum ai da-o, pare ca tot nu e bine.
In orice caz, responsabilitatea noastra ca parinti este sa observam cu atentie comportamentul copiilor si sa intervenim atunci cand lucrurile par a merge intr-o directie gresita. Copiii preiau cu usurinta comportamente de la televizor, prieteni sau gradinita (scoala) si fara interventia noastra, care suntem datori sa ii invatam o cale mai buna, ei nu se vor corecta. Iata mai jos cateva comportamente deranjante ale copiilor si modalitatea corecta de a le aborda ca parinti:
Copilul musca, tipa, loveste
Multi parinti sunt foarte linistiti atunci cand copilul lor incepe sa muste, sa tipe sau sa loveasca aparent fara niciun motiv. Se gandesc ca e doar o etapa a copilariei ca multe altele si ca o sa treaca de la sine. Oare chiar asa o fi? Comportamentele aceastea vor inceta cu o singura conditie, ca tu sa intervii corect. Asadar, in loc sa iti lasi copilul in pace dupa ce te-a muscat, asteptand sa ii treaca, ar fi bine sa te apropii de el, sa il imbratisezi si sa il intrebi: “Esti suparat?”, “Spune-mi de ce ai muscat?”, “Te simti trist?”. In felul acesta il vei ajuta sa isi verbalizeze emotiile in loc sa si le exprime prin violenta.
Copilul nu intelege de ce nu primeste ceea ce isi doreste
Generatiile actuale de parinti, cresc generatii de copii alintati. Asta din cauza ca parintii se simt oarecum vinovati ca nu stau suficient timp cu copiii, si atunci, le satisfac tot felul de mofturi, care nu ii fac neaparat mai fericiti. In acelasi timp, in lipsa unor responsabilitati care sa le revina, increderea in sine a copiilor are mult de suferit. In felul acesta parintii isi impiedica mai degraba copiii sa se maturizeze, decat ii ajuta sa fie fericiti. Asadar, cand un copil de 9 ani este incapabil sa treaca peste faptul ca nu a primit ceea ce a cerut, singurii vinovati sunt parintii, pentru modul cum au crescut acel copil. In timp ce pentru un copil mult mai mic, revolta violenta ca nu a primit ceea ce a cerut este oarecum normala, la un copil de 9 ani ea indica o intarziere a maturizarii.
Copilul se comporta urat, televizorul e de vina!
Desigur, nu e vina parintilor ca programele de desene animate sunt pline de comportamente violente, nepoliticoase si limbaj inadecvat pentru copii, dar, din moment ce iti lasi copilul la televizor iti revine o alta responsabilitate. Ori cenzurezi programele la care acesta are voie sa se uite, astfel incat sa il protejezi de exemple de comportamente si limbaj necorespunzatoare, ori ii explici copilului de ce acele comportamente pe care le vede la TV nu sunt OK si ce asteptari ai tu de la el.
Copilul are sentimentul ca totul i se cuvine
A fi parinte e un lucru greu, mai ales cand trebuie sa spui nu. Si sa fii copil e greu, atunci cand ti se spune nu. Dar asta nu inseamna ca tot ce isi doreste copilul trebuie “executat” cu promptitudine de parinti. In felul acesta nu veti face altceva decat sa ii creati sentimentul ca totul i se cuvine, si, pe masura ce va trece timpul, nimic nu ii va mai fi de ajuns.
Nu scuza comportamentul copilului prin “e mic, o sa creasca”
Simplul motiv ca odrasla ta e mica nu inseamna ca nu are nevoie de disciplinare. Chiar daca un comportament este corespunzator varstei lui, asta nu inseamna ca este si corect. E datoria parintelui sa il invete pe copil ce e bine si ce e rau in fiecare situatie. Exista anumite comportamente ca muscatul si lovitul, considerate normale la un copil de 3 – 4 ani, dar pe care nu te-ai astepta sa le vezi la un copil de 8-9 ani, insa chiar si asa, acele comportamente daca nu sunt corectate, vor continua.
Copilul tau nu e prost crescut, e cum l-ai crescut!
Daca micutul te face prost, se comporta urat cu tine in fata altor persoane, iti cere lucruri fara sa spuna te rog si multumesc, iar tu nu faci nimic ca sa corectezi aceste comportamente, atunci e complet vina ta! Descurajeaza mereu aceste comportamente din partea copilului tau, si rezultatele vor vei. Nu maine, poimaine, si nici peste o saptamana. S-ar putea sa dureze un an, doi, dar nu crezi ca merita efortul pentru a obtine un adult echilibrat si politicos?
Disciplina nu ii va face rau pe termen lung
Unor parinti le este pur si simplu frica sa fie duri cu copiii lor de teama sa nu le faca rau. Nu te teme, spunandu-i nu copilului nu ii vei distruge stima de sine si nici nu vei distruge legatura stransa dintre voi. Tot ce ii va face acel NU, va fi sa il invete sa te trateze cum se cuvine, sa ii trateze pe altii corespunzator, si sa ii respecte pe cei din jur. Nu iti doresti asta? Cu alte cuvinte, corectia il va invata pe copil ca are un parinte iubitor, dar hotarat, care ii stabileste limite dar care il iubeste suficient de mult pentru a-i arata o cale mai buna in viata.
Copilul tau nu e responsabil
Unui copil ii va fi greu sa invete ce inseamna responsabilitatea de la o varsta frageda atat timp cat tu vei fi hiper-protector cu copilul. Lectia responsabilitatii se invata cel mai bine atunci cand, copilul vede care sunt consecintele neexecutarii unei sarcini. Nu iti strangi jucariile, nu iesim in parc. E suficient sa te tii o data de cuvant, pentru ca pe viitor copilul sa stie ca daca nu isi indeplineste responsabilitatea va trebui sa suporte consecintele, oricat de neplacute ar fi acestea…
Comentarii recente