Desi pare un paradox, pentru ca de cand ne stim echitatia implica in mod obligatoriu un cal si un calaret, echitatia fara cal este o realitate a timpurilor moderne. Numita si “hobby-horsing” echitatia fara cal este un sport practicat la scara larga in Finlanda si implica saltul peste obstacole in timp ce tii in mana un bat care are la capat un cap de cal din plus.
Desi pentru noi pare doar un joc inocent de copii, in Finlanda sportul este practicat in mod regulat de 10 000 de falsi calareti. Acolo, “hobby-horsing” nu este considerat deloc o nebunie sau o prosteala copilareasca ci mai degraba un hobby aproape terapeutic.
La baza acestui sport se afla imitarea tuturor disciplinelor traditionale din sportul ecvestru: dresaj, salt peste obstacole, curse, iar avantajul lui este faptul ca e mult mai accesibil datorita lipsei necesitatii unui cal adevarat. Tinerii finlandezi nu numai ca isi demonstreaza abilitatile tehnice in cadrul competitiilor de hobby horsing sarind peste obstacole, ci isi si confectioneaza ei insisi capul de cal (fapt ce implica multa indemanare, imaginatie si rabdare). Hobby-ul se dovedeste astfel a fi nu numai educativ, ci si profitabil, intrucat uneori ei isi vand propriile creatii.
Un sport popularizat de un documentar
Faptul ca presa occidentala scrie din ce in ce mai des in ultima vreme despre acest sport se datoreaza unui film documentar intitulat Hobbyhorse Revolution, realizat de Selma Vilhunen, nominalizata la Oscar. Documentarul a fost lansat la Festivalul International de Film Documentar de la Toronto, popularizand astfel sportul dincolo de granitele Finlandei.
Filmul vorbeste despre hobby horsing prin intermediul povestilor a trei adolescenti Aisku, Elsa si Alisa, care, s-au emancipat cu ajutorul acestui sport.
Realizatoarea documentarului nu a ezitat sa povesteasca cum, in 2012, un prieten i-a trimis un filmulet cu niste adolescenti care practicau hobby-horsing, iar prima ei reactie a fost sa rada. I-a venit sa rada vazand cat de concentrati erau acei adolescenti sa alerge cu batul cu cap de cal in mana. Judecand mai atent apoi ceea ce faceau ei, regizoarea a declarat ca ulterior a fost impresionata de maiestria si organizarea de care dadeau dovada acei tineri.
Scopul Selmei Vilhunen cu acest documentar a fost acela de a largi orizonturile privitorilor fara a-i face pe acestia sa rada. “Oamenii nu au nevoie sa inteleaga totul dar ei trebuie sa respecte ceea ce este diferit” a declarat ea citata de Le Monde.
Adeseori confruntati cu glumele si bataia de joc a celor nefamiliarizati cu acest sport, tinerii finlandezi au aparat hobby-horsing-ul spunand ca acesta nu numai ca le solicita aptitudinile fizice dar le dezvolta de asemenea si abilitatile manuale.
Insa ceea ce pare a fi cel mai important la acest sport este faptul ca le da practicantilor sai sentimentul apartenentei la o comunitate, ceea ce ii ajuta in cele mai dificile situatii din viata lor. De exemplu, o participanta la o competitie din Vantaa a povestit pentru Washington Post ca practicarea hobby-horsing-ului a ajutat-o sa treaca mai usor peste divortul parintilor sai si peste rautatile colegilor de scoala.
Acest sport este privit ca o evadare si un refugiu de practicantii lui, si chiar daca are o latura usor amuzanta pentru cei neobisnuiti cu el, trebuie sa recunoastem ca este mai bun decat alte tipuri de refugii gasite de adolescentii zilelor noastre…
Comentarii recente