ADN-ul este materialul genetic caruia ii datoram caracteristicile noastre. El ne determina caracteristicile fizice dar are o mare influenta si asupra modului in care se va modela personalitatea noastra. Exista numeroase boli care au o puternica componenta ereditara precum: – boala Alzheimer, boala lui Huntington, cancerele si diabetul, printre altele – iar riscul de a suferi de aceste boli ne este transmis de parinti prin intermediul ADN-ului.
Insa ADN-ul nu este cel care dicteaza totul cand vine vorba de evolutia noastra ca fiinte umane. Un studiu recent realizat la Universitatea Northwestern (Ilinois, SUA), condus de profesorul de antropologie Thom McDade arata ca ADN-ul nostru poate fi modificat de mediul de care beneficiem in copilarie. Ba mai mult, autorii studiului publicat in revista Proceedings of the National Academy of Sciences, arata ca aceste modificari determinate de mediul din copilarie pot arata cum si cand vom dezvolta anumite boli in cursul vietii adulte.
Cercetarea s-a concentrat pe urmarirea evolutiei a 500 de copii din Filipine si a aratat ca anumite situatii din copilarie pot crea modificari in gene asociate cu inflamatia, fapt ce determina mai tarziu cat de predispusi vom fi la anumite boli.
Printre acesti factori se numara statutul socioeconomic al parintilor, absenta prelungita a unui parinte din viata copilului, durata alaptarii, nasterea in timpul sezonului uscat sau expunerea la microbi in copilarie.
Cum ne pot influenta acesti factori ADN-ul?
ADN-ul este in mare un text lung format din patru litere ale alfabetului pe care organismul nostru il foloseste pentru a fabrica proteine. Ordinea in care sunt aranjate literele (secventa ADN) defineste genele pe care le are o persoana si care raman aceleasi in corpul nostru. In ciuda acestui lucru, numai anumite gene sau secvente din ADN sunt necesare pentru ca fiecare tip de celula sa functioneze.
Asadar, daca genele sunt propozitii in textul noastru ADN, semnele epigenetice sunt ca niste fragmente subliniate cu diferite culori care indica ce gene ar trebui sa exprime o celula. Metilarea sau adaugarea unei grupari metil la o molecula de ADN poate dezvolta sau inhiba exprimarea anumitor proteine in functie de ce gena este si unde este localizata. Cand regiunea de control a unei gene este metilata gena poate fi redusa la tacere (dezactivata). Disfunctiile in procesul de metilare pot duce la dereglari emotionale si multiple dezechilibre in functia ficatului, inimii, pancreasului, stomacului, intestinelor, glandelor suprarenale si a tiroidei.
Desi nu se stie inca in ce mod mediul din copilarie poate influenta metilarea anumitor gene, oamenii de stiinta pot spune insa care sunt efectele acestui proces.
Cum ne influenteaza mediul sanatatea?
Inflamatia – reactia organismului la infectii si rani – joaca un rol foarte important in organism. Ea joaca un rol foarte important in numeroase boli asociate varstei a III-a, precum diabetul, bolile cardiovasculare si dementa. Mai mult, exista dovezi ca nivelul inflamatiei din timpul sarcinii poate afecta greutatea fatului sau daca acesta se naste sau nu prematur.
Organismul trebuie sa fie pregatit sa ofere un raspuns inflamator potrivit diferitelor tipuri de amenintari. Astfel, profesorul McDade compara rolul jucat de inflamatie in organism cu jobul facut de pompieri.
Daca ne imaginam ca focul este o infectie sau o rana si pompierul este raspunsul inflamator, ne-am dori ca pompierul sa vina cat mai repede cu putinta si sa foloseasca cat mai putina apa atunci cand izbucneste focul, iar apoi sa plece. Nimeni nu isi doreste ca pompierul sa vina insotit de o echipa de pompieri mai mare decat e necesar si sa distruga totul prin casa stropind cu o multime de apa atunci cand focul e mic, asa cum nimeni nu isi doreste ca atunci cand izbucneste un foc mare, pompierul sa vina singur cu un pahar cu apa.
Asadar, oamenii de stiinta au aratat ca felul cum am fost crescuti in copilarie poate determina o reglare incorecta a inflamatiei in timpul varstei adulte. Rezultatele studiului s-au bazat pe analiza unei vaste baze de date cuprinzand datele stranse pe tot parcursul vietii de la 500 de copii din Filipine.
Copiii proveneau din diverse medii, unii nu aveau acoperis deasupra capului sau acces la apa curata, unii erau de la tara, altii de la oras, unii veneau in contact frecvent cu animalele, altii nu, etc. Copiii au fost tinuti sub stransa observatie de la nastere, notandu-se cu minutiozitate conditiile de mediu la care au fost expusi. La implinirea a 21 de ani, li s-a recoltat sange pentru a se masura metilarea ADN-ului pe tot parcursul genomului lor precum si proteinele asociate cu inflamatia, asociate frecvent cu bolile cardiovasculare si alte boli ale batranetii.
Autorii studiului au realizat astfel ca mediul de care au beneficiat in copilarie acesti tineri a afectat nivelul proteinelor responsabile de inflamatie din sange ca urmare a metilarii unor gene legate de inflamatie. Dereglarea acestor proteine poate afecta sanatatea si poate duce la aparitia bolilor.
Prin urmare, apare ca evident faptul ca mediul microbian, nutritional, psihologic si social la care este expus copilul la varste fragede influenteaza fiziologia si sanatatea acestuia de mai tarziu. Alaptarea prelungita, expunerea la microbi si bunastarea familiei apar ca factori care conduc la o mai buna reglare a proteinelor inflamatorii.
In schimb, absenta indelungata a unui parinte, lipsa expunerii la microbi si saracia sunt predictorii unei mai slabe reglari a proteinelor responsabile de inflamatie..
Studiul de fata este unul dintre cele mai complete care arata ca modificarile epigenetice cauzate de mediu au efecte de lunga durata asupra sanatatii umane.
Comentarii recente