De ce ne comportam asa cum ne comportam? O intrebare simpla, cu un raspuns complex pe care ni-l ofera experimentele psihologice care s-au derulat in ultimii 100 de ani. De la experimente sociale simple, la modele comportamentale complexe care expun functionarea subconstientului si forteaza granitele eticii, aceste experimente va vor face sa va ganditi de doua ori la ceea ce stiti despre fiinta umana. Si va vor determina sa concluzionati poate ca… detinem mai putin propriul nostru control decat ne-am fi gandit.
Dar haideti sa vedem despre ce e vorba:
Experimentul scarile pian
Initiativa firmei Volkswagen intitulata ‘The Fun Theory’ a vrut sa demonstreze ca al nostru comportament poate fi modificat in bine daca facem sarcinile plictisitoare de zi cu zi un pic mai amuzante. Experimentul a avut loc in Stockholm, Suedia, si a constat in montarea unor scari muzicale imitand clapele unui pian la o statie de metrou. S-a dorit astfel sa se observe daca oamenii vor prefera scarile mai sanatoase astfel in defavoarea scrilor rulante. Rezultatul? In acea zi, cu 66% mai multi oameni decat de obicei au urcat sau coborat scarile, fara a apela la scara rulanta. De unde si concluzia ca suntem cu totii doar niste copii la un loc de joaca, asa ca facand orasele mai amuzante, putem fi cu totii mai fericiti, mai supli si mai sanatosi.
Experimentul violonistul la metrou
Pe 12 ianuarie 2007, navetistii de la metroul din Washington au avut parte de un concert gratuit si nepromovat de 45 de minute, oferit de un virtuoz al viorii pe nume Joshua Bell. Acesta a cantat la vioara lui Stradivarius (in valoare de 3,5 milioane de dolari) datand din 1713, sase piese clasice. Doar sase oameni s-au oprit sa asculte putin. In jur de 20 de oameni i-au dat bani dar nu s-au oprit sa asculte. Violonistul a strans 32 de dolari. Nimeni nu a observat cand a terminat de cantat, nimeni nu a aplaudat, nimeni nu a remarcat ca unul dintre cei mai buni violonisti din lume a cantat unele dintre cele mai complicate fragmente de muzica clasica ce s-au scris vreodata la o vioara de 3,5 milioane de dolari.
Concluzie: noi oamenii nu pretuim frumusetea, contextul si prezentarea fiind tot ceea ce conteaza pentru noi. Intrebarea pe care o ridica acest experiment este: intr-un context banal, la un moment nepotrivit, frumusetea ar razbate?
Experimentul fumul care intra pe sub usa
In acest experiment s-a analizat reactia individuala si de grup in cazul in care intr-o incapere se simte fum. In cazul indivizilor care completau un formular singuri intr-o camera, acestia au reactionat imediat cand au vazut fumul, timpul mediu de reactie fiind de 2 minute.
In cazul unui grup care completa formulare intr-o camera in care a inceput sa intre fum la un moment dat, s-a constatat ca indiferenta unora din grup care s-au facut ca nu-i deranjeaza fumul a influentat tot grupul. Astfel, doar 10% din indivizi au reactionat imediat sau au parasit camera, 9 din 10 continuand sa completeze calmi chestionarul.
Concluzii: experimentul arata ca oamenii raspund mai incet sau deloc in situatii de urgenta in cazul in care sunt inconjurati de indivizi pasivi. Asadar, noi oamenii ne raportam mai degraba la reactiile altor indivizi decat la propriile instincte. Daca grupul se comporta ca si cum totul ar fi OK, atunci totul e OK, nu-i asa? Nu-i asa! Nu te baza pe reactia celorlalti in situatii de urgenta, urmeaza-ti propriile instincte si tine cont de faptul ca nu intotdeauna cei mai multi au dreptate.
Experimentul lui Milgram
Experimentul organizat in 1961 de psihologul Stanley Milgram a fost gandit pentru a arata in ce masura suntem dispusi sa ascultam de autoritati, chiar daca ceea ce ne cer ele sa facem este daunator altor persoane. Participantilor la experiment li s-a cerut sa joace rolul profesorului si sa le administreze socuri electrice invataceilor de cate ori acestia raspundeau gresit. Invatacelul era un actor care nu putea fi vazut, aflandu-se intr-o alta camera si care raspundea in mod intentionat gresit la fiecare intrebare. Acesta se prefacea ca sufera enorm la fiecare soc electric administrat (el nu era afectat nicicum de fapt). Cu toate ca chinurile invatacelului pareau tot mai mari cu fiecare raspuns gresit, profesorul continua sa ii administreze “socuri electrice” la indemnul regizorului experimentului.
65% dintre subiecti au mers pana la administrarea socurilor electrice letale. Din fericire a fost doar un experiment si nu a murit nimeni.
Concluzii: oamenii de rand sunt dispusi sa urmeze ordinele date de o autoritate chiar pana la uciderea unei fiinte umane nevinovate. Supunerea fata de autoritati este pur si simplu parte din fiinta noastra ca urmare a modului in care am fost educati in copilarie.
Experimentul social Carlsberg
Subiectii acestui experiment au fost niste cupluri normale, care ieseau seara in oras sa vada un film. Numai ca in cinema ii astepta o situatie mai deosebita, pusa la cale de organizatorii experimentului. In cinema se gaseau doar doua locuri libere, in mijlocul salii. Restul scaunelor erau toate ocupate de bikeri de sex masculin tatuati. In aceste conditii, multe cupluri decid sa paraseasca sala imediat, renuntand la film, in timp ce altele ocupa locurile. Acestea din urma sunt ovationate si primesc recompensa niste beri reci.
Concluzie: Nu judeca cartea dupa coperta!
Efectul falsului consens
In acest experiment, cercetatorii le-au cerut unor studenti sa se plimbe timp de 30 de minute prin campus cu o pancarta mare pe care era desenat un sandwich si pe care scria “Mancati la Joe”.
Apoi, li s-a cerut sa spuna ce cred ei in legatura cu cati studenti ar mai fi acceptat sa duca pancarta. Cei care au acceptat au fost de parere ca majoritatea studentilor ar fi fost de acord, cei care nu au fost de acord au spus ca majoritatea nu ar fi fost de acord. Asadar, majoritatea studentilor, indiferent daca au purtat pancarta sau nu, au fost convinsi de faptul ca au facut ceea ce ar fi facut majoritatea.
Este vorba de ceea ce se numeste in psihologie efectul falsului consens. Mai exact, de faptul ca avem tendinta sa credem ca majoritatea celorlalti oameni sunt de acord cu noi si actioneaza in acelasi mod ca si noi desi de cele mai multe ori asta nu e deloc adevarat.
Cazul Kitty Genovese
Cazul lui Kitty Genovese care a fost ucisa la New York in 1964 in plina strada nu s-a dorit niciodata sa devina un experiment psihologic, dar el a ilustrat ceea ce psihologii denumesc acum Bystander Effect. Bystander Effect apare atunci cand prezenta altor indivizi descurajeaza o persoana sa intervina intr-o situatie de urgenta. Ca in cazul lui Genovese. Desi aceasta a fost injunghiata pana a fost ucisa in plina strada, oamenii care au asistat la crima nu au intervenit si nu au sunat la politie. Asta pentru ca fiecare dintre cei care au asistat la scena a inteles din lipsa de initiativa a vecinilor sai faptul ca nici initiativa lui nu era necesara.
Experimentul gorila invizibila
Imagineaza-ti ca ti se cere sa vezi un filmulet in care trei tineri cu tricouri albe si trei tineri cu tricouri negre isi paseaza o minge de la unul la altul. Ti se cere sa numeri cate pase dau cei in tricouri albe. In aceste conditii, daca la un moment dat in film apare o gorila in mijlocul grupului care se bate cu pumnii in piept, crezi ca ai observa-o? Cred ca ai spus deja DA.
Ei bine, in experimentul efectuat la Harvard in urma cu cativa ani s-a constatat ca jumatate dintre cei invitati sa vada filmul si sa numere pasele nu au observat gorila.
Concluzie: ne scapa foarte multe lucruri care se petrec in jurul nostru, dar nici macar nu constientizam ca ne scapa atat de multe.
Experimentul Facebook
In 2012, Facebook a manipulat timp de o saptamana continutul afisat in NewsFeed-ul a 689.003 de utilizatori, afisand fie preponderent continut emotional pozitiv, fie continut emotional preponderent negativ. Ceea ce s-a constatat a fost faptul ca reteaua sociala si-a facut utilizatorii fie fericiti fie nefericiti prin continutul afisat, prin ceea ce se numeste “contagiune emotionala”.
Concluzii: Emotiile exprimate de prieteni pe retelele sociale ne influenteaza starea de spirit, acesta fiind primul experiment in care s-a evidentiat contagiunea emotionala la scara larga prin intermediul unei retele sociale.
Neajutorarea invatata
Conceptul de neajutorare invatata a fost descoperit de Martin Seligman in 1965 in timpul unor studii despre intarirea negativa.
Studiul s-a efectuat pe caini si se dorea o extindere a experimentului lui Pavlov care facea cainii sa saliveze cand suna din clopotel. El a mers insa intr-o alta directie, cand suna din clopotel, cainii primeau un mic soc electric. Ca sa ii tina linistiti, Seligman a folosit un ham. Dupa ce cainii au invatat regula, Seligman i-a pus intr-o cutie mare cu un gard la mijloc. Acesta a gandit ca in momentul in care va suna din clopotel, cainele va sari gardul in incercarea de a fugi, dar nu s-a intamplat asa. Cainele doar a stat si a indurat.
Cand a pus in cutie un caine care nu primise socuri niciodata, cand a incercat sa il socheze cainele a sarit gardul imediat.
Concluzii: Cainele a invatat ca nu poate face nimic pentru a evita socurile electrice asa ca a stat si a indurat impacandu-se cu soarta. Aceasta conditie se numeste neajutorare invatata si consta in faptul ca un om sau un animal nu va incerca sa iasa dintr-o situatie negativa pentru ca trecutul i-a invatat ca sunt neajutorati.
Sursa: BoredPanda
Comentarii recente