Povestile din trecut ne fascineaza si probabil ne vor fascina mereu. Eu personal imi amintesc mereu povestile bunicii, spuse pe prispa, vara, inainte de culcare, dupa ce ne spalam pe picioare in lighean. Una din preferatele mele era cea despre marea criza economica din Romania interbelica si despre inflatie, cand, povestea bunica, se ducea la magazin cu un sac de bani si venea acasa cu o sticla de lapte.
O poveste fascinanta din trecut, de pe taramuri americane de aceasta data, a relatat pentru The Smithsonian Magazine Jenny Lynch, istoric al Serviciului Postal American.
Asadar, la 1 ianuarie 1913, cand posta americana a inceput sa expedieze colete si pachete mari, milioane de americani au inceput sa aiba acces facil la o multime de bunuri si servicii. In special americanii din zonele rurale s-au bucurat de aparitia unui astfel de serviciu, si, de aici si pana la aparitia celor mai neobisnuite solicitari nu a mai fost decat un pas.
Asa se face ca, la doar cateva luni dupa inaugurarea serviciului de colete al postei americane, un cuplu din Ohio, mai precis Jesse si Mathilda Beagle au decis sa isi trimita fiul in varsta de opt luni, pe nume James, prin posta, la bunici. Cum acestia locuiau la doar cativa kilometri distanta, iar copilul era usurel, livrarea i-a costat pe parinti doar 15 centi (la care se adauga 50 de dolari cat i-a costat asigurarea).
Faptul a fost considerat la fel de neobisnuit si atunci ca si astazi, de aceea neobisnuita livrare s-a transformat in stire. Insa cazul nu a fost singular. Inspirati probabil de stire, si alti parinti au inceput sa isi trimita apoi copiii prin posta.
Un alt caz celebru de copil trimis prin posta a fost cel al lui Charlotte May Pierstorff, o fetita de 4 ani, care a fost trimisa prin posta la bunici, pe 19 februarie 1914. Cazul ei a devenit atat de cunoscut incat a inspirat si o carte pentru copii intitulata Mailing May. Insa nu va imaginati ca fetita a fost bagata intr-un sac si trantita peste celelalte colete. Fetita a calatorit cat se poate de normal, fiind insotita de verisoara mamei sale care lucra ca functionar pentru serviciul de corespondenta feroviara.
Asemenea cazuri se petreceau la vremea respectiva dintr-un motiv foarte simplu, si anume, faptul ca livrarea de colete prin posta era mult mai ieftina decat un bilet de tren. La asta se mai adauga si faptul ca muncitorii din mediul rural acceptau astfel de colete fara a-si pune prea multe intrebari.
In ciuda faptului ca pe 14 iunie 1913 mai multe ziare de circulatie nationala din America au scris articole despre faptul ca posta nu mai accepta sa transporte copii, de-a lungul timpului au mai aparut si alte cazuri.
In timp ce multi au pus acest fenomen pe seama neglijentei postasilor care isi asumau riscuri prea mari pentru prea putini bani acceptand copii, Lynch este de parere ca fenomenul vorbeste mai degraba de increderea foarte mare pe care comunitatile rurale o acordau postasilor locali in trecut. Acestia erau vazuti ca fiind oameni de incredere si foarte responsabili, din moment ce li se incredintau copii si uneori chiar oameni bolnavi. Chiar si acum, mai spune Lynch, ei salveaza vieti, fiind singurii oameni care ajung regulat la familii care locuiesc in zone izolate…
Comentarii recente