Google sărbătoreşte, astăzi 28 iunie 2012, împlinirea a 100 de ani de la naşterea celui mai renumit dirijor și compozitor român al lumii, Sergiu Celibidache.
Pagina în limba română a motorului de căutare Google şi-a modificat logo-ul. Astăzi, google.ro a adus laolaltă instrumente muzicale reprezentative unei orchestre simfonice, pentru a onora memoria lui Sergiu Celibidache.
Acţiunea face parte din Festivalul Sergiu Celibidache 100, care este organizat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti.
Sergiu Celibidache s-a nascut la 19 iunie 1912, în Roman, judeţul Neamţ, fiind primul fiu al lui Demostene Celibidache și al Măriei (născută Brateanu). La șase luni de la nașterea sa, în 1913, familia Celibidache se mută la Iași, oraș de care Sergiu se va atașa în mod deosebit, și căruia îi va duce dorul nespus în perioada nesfârșitelor sale turnee în lume. Precum o altă mare personalitate a culturii românești (Lucian Blaga), copilul Celibidache a stat în primii ani de viaţă într-o tăcere absolută, nerostind nici măcar un cuvânt. Când evadează din tăcere însă, copilul Sergiu învaţă chiar și limba idiș, fapt ce se datorează comunităţii evreiești din oraș. La vârsta de 4 ani, Sergiu Celibidache începe să cânte la pian. Dovedește o inteligenţă ieșită din comun, fiind un elev de excepţie. În jurul vârstei majoratului, are loc o ruptură a băiatului de tatăl său, din cauza neînţelegerilor vizavi de cariera lui viitoare: Demostene, un influent ofiţer de cavalerie și prefect al regiunii, visa pentru fiul său o carieră politică. Sergiu însă ascultă chemarea muzicii, faţă de care va avea o sensibilitate aparte toată viaţa. În urma acestei neînţelegeri, tânărul Celibidache părăsește casa părintească pentru totdeauna. Studiază matematica, filozofia și muzica în Iași, iar după despărţirea de familia sa își continuă studiile la București, câștigându-și existenţa în calitate de pianist corepetitor la o școală de dans. La vârstă de 24 de ani se mută în Germania, unde reușește să intre primul la Universitatea din Berlin, dintre 138 de participanţi care s-au luptat pe 25 de locuri. Printre profesorii săi se număra Tiessen (compoziţie), Hugo Distler (contrapunct), Kurt Thomas și Fritz Stein (teorie), Eduard Spranger și Nicolai Hartmann (filozofie), Arnold Schering și Georg Schunemann (muzicologie), Walter Gmeindl (dirijat), toţi oameni de excepţie ai epocii.
Un alt eveniment marcant pentru Celibidache în Berlin, în 1939, este întâlnirea cu preotul budist Martin Steinke (Dao Jun), care îl introduce în budismul-Zen, și de care îl va lega o frumoasă prietenie. Primul lui angajament ca dirijor permanent l-a primit în anii 1941-1942 la ansamblul de amatori ,,Orchester Berliner Musikfreunde’’ (,,Orchestra prietenilor berlinezi ai muzici’’), alături de care a susţinut cel puţin 7 concerte publice și căruia i-a dedicat și o compoziţie de probă. La 29 august 1945, Sergiu susţine primul concert cu Orchestra Filarmonică din Berlin, fiind începutul unei activităţi intense în fruntea acestei orchestre. La numai un an după, în februarie 1946, este ales dirijor șef al Filarmonicii, până la revenirea lui Wilhelm Fürtwangler din exilul petrecut în Elveţia. Urmează debutul fulminant la Londra în 1948, care va marca începutul unor turnee extinse, cu deosebite ecouri în străinătate. În același an semnează și primul (și singurul) contract de înregistrări cu renumitul producător Walter Legge. Din acel moment, după ce a ascultat sunetul fals, Celibidache s-a opus vehement înregistrărilor, preferând caracterul direct al concertelor live. Considera că înregistrările împiedicau ,,implicarea ascultătorului în muzică și nu puteau oferi decât o reprezentare deformată a realităţii.’’ În 1954, pe 29 noiembrie, are loc ultimul concert cu Filarmonica din Berlin, care îl alege pe Herbert von Karajan succesor al lui Wilhelm Fürtwangler. Sergiu suferă o puternică deziluzie, însă cariera sa nu are de suferit și își urmează drumul ascendent: recunoaștere mondială printr-un val de călătorii intercontinentale, care în final se sfârșesc cu stabilirea domiciliului în Italia. Ba mai mult, în 1960 devine conducător artistic al Orchestrei Regale din Copenhaga (până în 1963), iar în 1963 conducător artistic al Orchyestrei Simfonice a Radiodifuziunii Suedeze din Stockholm (până în 1971). În 1968, Sergiu devine tată, Serge Ioan apărând pe lume la data de 18 iunie. Acesta va duce mai departe tradiţia artistică a familiei, prin orientarea către o profesie regizorală. Între 1972 și 1977, el conduce Orchestra Simfonică Radio a Radiodifuziunii Germaniei de Sud din Stuttgart, iar în 1979 are loc primul concert cu Filarmonica din München (14 februarie). Ulterior, el va deveni Dirijor șef al Orchestrei și director general muzical al orașului München. Este aceeași filarmonică alături de care va concerta în România, după căderea regimului comunist. În 1992 are loc revenirea la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Berlin. Veșnic neobosit, Sergiu are turnee în Japonia, Germania și America de Sud, în 2005 fiind ultimul turneu în afară, iar anul următor ultimul său concert, dirijat la München.
Sergiu Celibidache a murit la 14 august 1996, la reședinţa sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, în apropiere de Paris.
Comentarii recente