Iar l-am citit pe Lazarev: Karma pura

Asta nu e o carte pe care s-o citesti ascultand Eminem la casti, sau jucand Darts in paralel. E si cam stufoasa, sa tot aiba vreo 600 de pagini, asa ca s-ar putea sa ti se ia de ea la un moment dat. Daca esti pasionat insa de karma, de bioenergie, daca crezi cat de cat in reincarnare, atunci merita sa te apuci de ea.

Am sa va spun pe scurt despre ce e vorba in carticica asta, si daca veti considera ca aveti ceva de invatat din ea puteti sa va apucati si voi. In principiu cartea se invarte in jurul a doua chestiuni majore. 1. atasamentul excesiv de teluric, realizat prin atasarea exagerata de: persoana iubita, parinti, frati, parinti spirituali, cariera, bani, spiritualitate si 2. modalitatile in care noi ne manifestam trufia, si efectele negative pe care le are acest fapt asupra fiintei noastre energetice. Atat atasarea de teluric prin formele enumerate mai sus (si altele) cat si trufia nu fac altceva decat sa ne afecteze karma intr-un mod negativ. Ideea e ca noi suntem pasageri pe acest pamanat, cu totii venim din alte lumi si ne indreptam spre alte lumi, iar motivul prezentei noastre aici este de a ispasi sau de a corecta unele greseli din trecut. Orice atasare exagerata de un lucru, o persoana ne face rau la nivel karmic, nu numai noua ci si celorlalti, si atunci, pentru a fi salvati intervin bolile sau chiar pierderea acelei fiinte (lucru) de care ne-am atasat mai mult decat trebuie. In aceasta existenta atasamentul nostru trebuie sa se manifeste mai intai pentru Dumnezeu, si apoi pentru alte fiinte, lucruri.

Cu alte cuvinte, cand vei constientiza ca te-ai atasat prea mult de un anumit lucru, o anumita fiinta, repeta-ti in gand ca pe Dumnezeu il iubesti mai mult. Trufia, pe de alta parte e o alta mare hiba a omenirii. Inteligentul care are tendinta sa-i dispretuiasca pe cei mai putin iuti la minte decat el, greseste, si daca nu reuseste sa-si corecteze atitudinea, mentalitatea, va trebui sa se chinuie vieti la rand pentru a-si repara greseala. Asa cum, bogatul prea atasat de banii lui, in cazul in care nu-i pierde pentru a se vindeca, va trebui sa se nasca sarac in viata viitoare pentru a-si ispasi “iubirea” exagerata pentru bani.

Analizand mai de departe lucrurile ar trebui sa intelegem ca “masura” in viata ar putea sa ne salveze de necazuri karmice si in aceasta existenta si in cele viitoare. Daca iti moare cineva drag, si nu intelegi de ce, poti sa te intrebi, macar asa intr-o doara, daca nu cumva cineva il iubea prea mult… Cand te imbolnavesti de cancer, sau de orice alta boala, poti sa meditezi putin asuprea greselilor pe care le faci in viata. Cu siguranta va exista una… macar. Lucrand la indreptarea acelei greseli( trufie, dispret, atasament exagerat fata de bani, cariera, persoane)si indreptand-o, ai toate sansele sa te vindeci, iar vindecarea va fi caracterizata, probabil, de toti cunoscutii tai ca fiind un miracol. Ma rog, daca lumea asta nu e prea emancipata pentru astfel de idei, atunci facand un efort de mentalitate si de perceptie se poate schimba. Totul e sa crezi si sa accepti ideea ca mai presus de tine exista o energie, careia trebuie sa-i multumesti ca ti-e bine, atunci cand iti e, si sa-i ceri ajutorul atunci cand ti-e rau si sa ai increderea ca problema ta se poate intr-adevar rezolva daca chiar crezi. E simplu, si totusi foarte complicat… Daca vrei sa exersati metoda Lazarev, va ofer un citat in care autorul explica cum va puteti purifica propria karma:
“Cel mai bun mijloc este sa te preocupi de altii, sa-i ajuti. Ajutorul dat unui om slab, lipsit de aparare, reprezinta un comportament izvorat din interesele spiritului si nu ale corpului. Activarea structurilor spirituale si iubirea sunt cele mai bune mijloace de purificare ale karmei. O serie de fapte negative pe care le-ati facut candva au fost posibile pentru ca valorile spirituale au fost puse in urma celor fizice, adica iubirea pentru Pamant a fost pusa mai presus de iubirea pentru Dumnezeu. Prima emotie (renegarea teluricului si dispretul fata de el) nu este o atitudine corecta. Dezvoltarea spiritului nu se poate infaptui fara cultivarea iubirii fata de tot ce este pamantesc. Cu cat omul este mai ancorat in teluric, cu atat mai inalta trebuie sa fie spiritualitatea sa. Cu cat este mai spirituala filozofia si conceptia despre lume care-i uneste pe oameni, cu atat va fi mai mare cantitatea de fericire pamanteasca pe care o vor primi mai tarziu”. (Serghei Nikolaevici  Lazarev – Karma Pura)