Sunt genul de om comod… Foarte lenes mai exact… L-am inteles perfect pe Oblomov… Saracu om… suferea de lene mai des decat ni se intampla noua, restul oamenilor de rand, cu alte cuvinte avea o lene cronica. Ei bine si pe mine ma apuca cateodata. Imi e atat de lene incat as vrea sa ma teleportez, sa fiu transportata cumva, mutata pe brate dintr-un loc in altul, numai sa nu fie nevoie sa fac nimic, nici cel mai mic efort ci doar sa stau… sa stau… sa stau, cum stau parlamentarii pe scaune toata ziua, si se relexeaza intr-atat incat, in cele din urma… adorm. Dar sa revenim. Ei bine, in ciuda acestei stari de lene venita parca uneori din afara fiintei mele, ma incapatanez sa nu imi iau carnet, sa nu imi iau masina, si nici cu RATB-ul nu-mi place, prin urmare… merg, meeeerg pe jos, pana la serviciu si inapoi spre casa mintindu-ma, ca sa ma incurajez, ca am un stil de viata sanatos. Poate ca asa si este… Cati oameni, locuitori ai capitalei mai practica mersul pe jos? Fie el si doar pana la piata si inapoi? In Bucuresti distantele sunt psihologice, oamenii reactioneaza ciudat cand le spui c-ai mers pe jos de pe 13 Septembrie pana la Eroilor. Eu nu-i inteleg, e doar o jumatate de ora de mers, dar cum oamenii au fixata in cap ideea simpla si confortabila ca Bucurestiul e mare, distantele sunt mari, prefera sa aleaga varianta cea mai sigura: transportul in comun, taxiul sau masina personala. De aceea probabil, pentru ca oamenii sunt traumatizati psihic de aceasta idee ingrozitoare ca Bucurestiul e foarte mare si distantele sunt enorme, s-a ajuns ca astazi, la o populatie de 2 milioane de locuitori cat are Bucurestiul, sa existe aproximativ 1 200 000 de masini. Wow, e mult nu? Si e trist. Mergand eu fuga, fuga dimineata spre serviciu, in pas alert, cu castile adanc infipte in urechi, observ cum semenii mei, posesori de autoturisme au toate sansele sa capete o noua frustrare: frustrarea conducatorului auto blocat in trafic. Sa ai masina de sute de cai putere si sa te dovedesti neputincios, prins in trafic, fara cale de inaintare, fara cale de dat inapoi… ce sa zic, n-o fi usor. Eu merg linistita, ascult VIBE FM, ca e bun tare la drum, parca te mai trezeste, inspir aer surprinzator, inca curat pe la ora 9 dimineata, mirosind a iarba cosita prin dreptul Parcului Izvor si ma salvez de frustrarea statului in trafic, fie el in masina personala sau in autobuze, tramvaie si troleibuze. E confortabil, trotuarele din Bucuresti nu sunt niciodata aglomerate pentru ca, oamenii nu circula pe jos.
Mersul pe jos e cool
3.421
…cu un mic amanunt nu sunt de acord….trotuarele din Bucuresti mereu sunt aglomerate de masini parcate cu o nonsalanta greu de imaginat. Cat de necivilizati si cat de needucati suntem noi romanii (aici ma refer si la autoritati) se poate vedea si pe trotuarele Bucurestiului unde cu usurinta gasim locuri pe unde nici o gimnasta nu poate trece. Trebuie sa recunosc ca fata de acum cativa ani lucrurile s-au inbunatatit dar nu suficient……
Otilia draga, felicitari pentru ca mergi pe jos! E adevarat, respiri noxe, dar asta e orasul, n-ai ce-i face. Pana s-o umple si la noi de biciclete ca la Amsterdam, mai e.De cand stau in centru, si eu merg aproape exclusiv pe jos si nu e tocmai rau. Singura problema majora o constituie cocalarii ,care fac diverse "complimente" sau vor sa puna mana pe anumite parti ale anatomiei.
draga mea aia nu sunt cocalari, sunt o alta specie purtatoare de alte complexe majore, pe care as intitula-o humanoidus libidinosus:) pune-ti casti in urechi ca sa nu-i mai auzi, functioneaza;)