Octavian Pascut, alias Mistretzu’ de la “Cronica Carcotasilor”, s-a relaxat, impreuna cu familia, pe meleaguri bulgaresti. Desi cu cativa ani in urma isi jurase ca nu o sa puna piciorul pe nisip bulgaresc, intre timp lucrurile s-au mai schimbat.
“Daca nu stii cand o sa ai o saptamana intreaga de concediu, stai pana in ultima clipa, chiar daca agentia la care ai facut rezervare te suna din doua in doua zile sa confirmi. Si cum bugetele sunt pe masura crizei, neavand bani de Mamaia, m-am trezit si eu cu bilete de Bulgaria in mana. As fi vrut sa incerc si ceva insule exotice, dar mi-era sa nu dau nas in nas cu cine stie ce fosti demnitari dati in urmarire generala.
Chiar daca in urma cu cativa ani jurasem ca n-o sa pun piciorul pe nisip bulgaresc, ca nu merita castraveciorii murati onoarea de a ma avea oaspete, iata-ma ajuns in Bulgaria. O parte din temeri s-au cam confirmat pe drum, pentru ca in materie de indicatoare bulgarii sunt cu 20 de ani in urma si mai toate, parca e un facut, au cate un boschet in fata cat sa le ratezi la mustata si sa mai dai o tura pentru directia dorita. Asfaltul e de pe vreme lui Stalin si limitarea de viteza poate sa ajunga si la 20 la ora pe drum national, fara ca vreun semn de circulatie sa te anunte cand se termina restrictia. In schimb, dupa ce am ajuns la Resortul din Duni, am ramas cu gura cascata. Ceea ce am vizitat ani de-a randul in Turcia se regasea aici in cele mai mici detalii, de doua ori mai mari si chiar la jumatate de pret. La ce nivel au inteles vecinii de peste Dunare sa faca turism pe litoralul lor, Mazare cu manechinele lui ar putea sa se angajeze doar animatori la piscina si asta cu perioada de proba. In schimb bulgarii tac si fac sau mai precis nemtii fac si ei tac si pun umar la umar intr-o afacere care merge intr-o directie foarte buna.
Dupa un sezon greu nu iti doresti decat sa te tolanesti sub umbrela si sa le ai pe toate la indemana, atat mancarea cat si spritul. Si daca piticului Alexandru nu ii ajunge intreaga zi sa faca baie in mare si in cele 4,5,6 piscine cate erau, ca le-am pierdut numarul, sau sa joace minigolf, bowling, tir cu arcul sau mountain Bike, inseamna ca ai impacat si capra si varza. Pe ritmuri de Fly Project, Smiley sau Edward Maya, ca bulgarii au o muzica imposibila, mi-am incarcat bateriile dar am luat si vreo 3 kg in plus, in cele 7 zile de vacanta”, povesteste Mistretzu’.
Toate bune si frumoase pana in ultima zi, cand Tavi si familia si-au strans bagajele si au pornit spre casa.
“La plecare a trebuit sa ma inghesui la receptie la check-out cu cativa rusi, care nu auzisera de coada sau ordine, si dupa cateva cuvinte de dulce, am predat cardurile de acces si pa. Si urca-te in masina pentru inca 300 de kilometri pe dealuri si munti spre Romania si mai opreste pentru un popas, pentru un suc sau o cafea… Am reusit cu chiu cu vai, dupa 5 ore, sa vad panoul cu “Romania 5 km”. In momentul ala am simtit asa o ghiara in ceafa si mi s-a inmuiat piciorul pe acceleratie. Ce faci atunci cand te pregatesti sa iesi dintr-o tara? Pai te cauti in geanta si pregatesti pentru control pasaportul copilului, buletin, talon de masina… E, aici am vrut sa ajung! Intr-o fractiune de secunda mi-am adus aminte ca toate actele de identitate ramasesera la receptia hotelului. In masina s-a facut brusc liniste. Pret de 10 minute aproape ca nu stiam unde sunt. Zic, blestemul rusilor cu care m-am certat la receptie sau al lui Mazare ca nu m-am dus la Mamaia. In sfarsit, nu doresc nici Oanei Zavoranu si nici lui Tonciu sa li se intample asa ceva.
Ce a urmat e istorie, adica inca 5 ore inapoi la recuperat buletine, cazat inca o noapte, cheltuiala cat pentru 4 zile de stat la Duni… A doua zi inca 5 ore de drum, 20 de euro amenda la politia bulgara, pentru radar, de bun simt as zice eu, si intr-un final iata-ma acasa, proaspat si cu multe lucruri de povestit, atat in bulgareste cat si in romaneste”, incheie Mistretzu’.
Comentarii recente