Niels Schnecker: “In Romania confuzia e ridicata la nivel de arta”

Intr-o perioada in care tot mai multi romani paraseau Romania, Niels Schnecker a ales sa se intoarca in tara in care s-a nascut si sa se stabileasca definitiv aici. Dupa 11 ani de cand a luat aceasta decizie afirma ca inca ii palce traiul pe plaiurile mioritice pentru ca Romania ii furnizeaza doza zilnica de adrenalina. Este om de afaceri, analist economic, colonel in retragere al US Air Force, fost pilot de vanatoare pe celebrele F16, om de televiziune, posesor de centura neagra in Kung Fu, poliglot (vorbeste noua limbi straine), are patru cetatenii (romana, germana, americana si israeliana), se simte acasa in SUA, ar trai in Bora Bora, uraste mentalitatea romaneasca bazata pe proverbiala expresie „lasa, ma, ca merge si-asa”, crede ca Romania ar putea fi condusa cu succes de o personalitate ca Vaclav Havel iar paradoxul lui preferat legat de tara in care s-a nascut este situatia din agricultura. In ceea ce priveste situatia socio-economica globala, crede ca o schimbare fundamentala este necesara in modul in care lumea isi va continua viata pe planeta pentru ca omenirea sa nu dea gres. Despre lumea care ar trebui sa inceapa sa se schimbe fundamental, despre Romania zilelor noastre cu bune si rele, dar si despre unde viseaza fostul pilot US Air Force sa se retraga la pensie, am discutat cu Niels Schnecker in randurile de mai jos:

Sunteti un om complex, cu o biografie care ar putea deveni, cred eu, un roman de succes. V-ati gandit sa scrieti o carte in care sa va povestiti viata ?

Nu-mi place sa vorbesc despre mine, chiar urasc sa fac acest lucru. Ca atare ma indoiesc ca voi scrie vreodata o carte despre viata mea. Sunt insa destul de multe lucruri despre care as putea sa scriu si probabil ca la un moment dat ma voi aseza sa scriu, macar pentru a-mi aduna gandurile despre una si despre alta pe hartie. Dar despre mine nu cred ca voi scrie vreodata un astfel de volum.

V-ati nascut in Romania, ati trait in America, Israel, Marea Britanie, Africa de Sud, Franta, Argentina si Filipine si ati calatorit in 124 de tari. Care dintre locurile in care ati ajuns „vi s-a lipit de inima” ?

Acasa pentru mine inseamna SUA, poate pentru ca s-a lipit cel mai mult de mine si este tara pentru care mi-am pus viata in joc. Daca ar fi vreodata sa ies la pensie si sa ma retrag undeva, sa nu mai fac nimic decat sa scriu carti – apropo de cele de mai sus – as alege probabil Insulele Bora Bora.

In care dintre aceste locuri v-ati fi dorit sa nu fi ajuns niciodata ? De ce ?

Intotdeauna m-am bucurat sa ajung in acele locuri, pentru ca indiferent cat de bun sau de rau este un loc, indiferent cat de rai sau de buni sunt oamenii, indiferent de circumstante,  tot ai ceva de invatat si poti sa-ti imbogatesti experientele, ca atare nu cred ca mi-a parut rau vreodata sa ajung undeva. Sunt locuri in care nu ma intorc cu mare bucurie, dar nu le-as face o reclama negativa, gusturile sunt diferite si acelasi lucru este valabil si cand vorbim despre modul in care percepi un loc, in care percepi oamenii, cultura respectiva etc…

Unde ati fi ramas pentru totdeauna ?

Dupa cum spuneam, SUA inseamna pentru mine acasa, insa atata timp cat exista o viata activa am ramas in Romania unde ma aflu in mod permanent din 2001–2002. Daca insa ma voi pensiona vreodata  si nu voi mai face nimic altceva decat sa scriu, as alege sa traiesc in Bora Bora.

Ati fost pilot de vanatoare pe celebrele F16 si sunteti colonel in retragere al US Air Force. Acum ca nu mai puteti zbura, in ce alte moduri va procurati doza zilnica de adrenalina ?

Cred ca a trai in Romania procura suficienta adrenalina cat pentru o mie de zboruri. Ganditi-va doar la situatia actuala, la modul in care criza este vazuta si traita cu totul altfel in Romania, la modul in care se desfasoara, sa spunem asa, democratia aceasta fragila. In plus, o noua cariera pentru mine (alaturi de cea pe care am avut-o pana acum) este cea de om de televiziune si imi place acest lucru; ca atare, iata, simplul fapt de a trai in Romania in momentul de fata imi procura doza zilnica de adrenalina.

Vorbiti noua limbi straine. In care dintre ele va exprimati cel mai confortabil?

Tata spunea ca daca vrei sa-ti dai seama care este limba in care o persoana se simte cel mai confortabil pune-o sa numere bani sau sa adune cifre si in mod reflex persoana va folosi limba care ii este cea mai la indemana. In cazul meu, eu numar si adun in engleza.

Care este cea mai rara limba pe care o vorbiti ? Si cea mai dificila ?

Parerea mea este ca cea mai dificila e ivrit (n.r: ebraica moderna), iar cea mai rara cred ca e latina, fiind o limba moarta,  nu prea mai este vorbita, desi eu cred ca sunt destul de multi vorbitori de limba latina in lume.

Intre 1985 si 1986 ati fost consilier economic la Casa Alba in timp ce America era condusa de Ronald Reagan. Cu ce amintiri ati ramas din acea perioada ?

Ronald Reagan este dupa parerea mea unul  din cei mai mari presedinti ai SUA din toate timpurile, in aceeasi panoplie cu Washington, Lincoln, Jefferson. Este cel care a revolutionat gandirea economica a SUA introducand o politica numita Reaganomics. De asemenea el a fost cel care a dovedit ca un presedinte – in cazul lui actor (si de acest lucru s-a facut foarte mult haz la vremea aceea si chiar ulterior) –  poate sa creeze o politica coerenta pentru SUA. Acest lucru s-a datorat faptului ca a stiut sa adune in jurul sau o echipa de specialisti, acestia sfatuindu-l permanent in directiile in care ar trebui sa actioneze, iar el a creditat cu foarte multa incredere fiecare din aceste echipe de specialisti, tocmai pentru a se putea baza pe sfaturile lor.

Ati avut atunci vreo surpriza referitoare la modul cum functioneaza economia americana? Care anume?

Am fost uimit la vremea aceea de faptul ca economia americana mai avea inca foarte multa influenta a statului asupra mediului privat, lucru care odata cu Reagonomics a inceput sa se si schimbe, si nu numai in SUA, dar in intreaga lume. Sigur, Europa a ramas mai departe cu un concept social mai pregnant decat chiar SUA sub administratii democrate, insa pentru mine influenta puternica pe care o avea statul asupra mediului privat a fost la vremea aceea un soc.

Ati fost (sunteti) un simpatizant al lui Reagan?

Sunt reaganist 100% si probabil voi muri reaganist, motivul fiind tocmai conceptele avangardiste inca si astazi in multe aspecte, cum ar fi desfasurarea economica, modul in care economia se poate dezvolta, relatia dintre stat si economie, modul in care elementele sociale se pot rezolva. Ca sa dau un exemplu, ma voi referi la reforma sanatatii pe care o incearca astazi SUA. Daca s-ar fi facut pe bazele Reagonomics, daca Bill Clinton la vremea sa ar fi relansat economia, astazi am fi avut un sistem de asistenta medicala in SUA care ar fi fost invidiat de intreaga lume, dar, din pacate, nu s-a facut acest lucru si iata ca nici astazi nu avem un sistem medical in SUA care sa rezolve aceasta problema. De altminteri putem vedea ca in lume sistemul medical – sau asistenta medicala pentru cetatean – este o problema ce nu si-a gasit solutiile si raman la parerea ca in Reaganomics acest element era rezolvat, si nu numai acesta, mai erau si altele.

Ce inseamna afisul pe care il aveti in spatele biroului dvs. „Stop OBAMA!?”

Evident ca daca sunt republican si reaganist Obama nu este alegerea mea ca presedinte pentru SUA. Cred de asemenea ca masurile pe care le-a luat presedintele Obama cu privire la efectele crizei mondiale si in SUA, in special acel pachet de ajutor de peste 700 milioane de dolari, nu este in sine solutia corecta; modul in care s-a facut prin pomparea in banci nu rezolva problema, pentru ca trebuie sa ne gandim la faptul ca problemele sunt sistemice, bancile trebuie curatate, trebuie rezolvate intai problemele institutionale ale sistemului financiar mondial si pe urma pomparea banilor, de aceea nu cred ca pur si simplu asanarea activelor toxice prin cumpararea lor de catre stat reprezinta solutia ideala, cum de altfel nu cred nici ca doar masurile de austeritate pot reprezenta o rezolvare, cu toate ca ele fac parte din concertul de masuri ce trebuie luate de un guvern, insa fara masuri active de stimulare a economiei nu putem sa ne inchipuim o iesire din criza. Mai mult decat atat, daca mai adaugam si factorul potentialei crizei alimentare care se prefigureaza in acest moment, cu atat mai mult aceasta idee de masuri economice active devine si mai rationala.

Puteti numi o parte (sau mai multe) buna (bune) a (ale) lumii in care traim?

Absolut. Globalizarea dupa parerea mea este un lucru foarte bun pentru ca permite o mai mare interactiune intre culturi, ori asta nu inseamna altceva decat imbogatirea fiecaruia dintre noi cu elemente din culturile altora, din gandirile altora, din mentalitatile altora, ceea ce reprezinta un element destul de important. Important de asemenea este faptul ca avem o comunicare mult mai buna, intre noi a inceput sa apara un interes mai clar cu privire la o dezvoltare a economiei tinand cont si de latura sociala a acestei economii, iarasi revin la Reaganomics – era o parte din acel concept – iata cateva lucruri pozitive.

Privind la actuala situatie economica a lumii, pare ca totul sta sa se prabuseasca. Credeti ca „prabusirea” este inevitabila pentru ca apoi intregul sistem economic sa fie reinventat?

O criza economica de amploarea celei pe care am trecut-o aduce de obicei schimbari dramatice in intreaga fibra a umanitatii; nu putem sa ne inchipuim o criza economica fara sa ne uitam la aspectele sociale, culturale, energetice si asa mai departe. Cred ca aceasta criza economica, starea actuala a lumii de fapt este momentul in care vom vedea o schimbare a intregii paradigme a modului in care lumea isi continua viata. Si aici ma refer in primul rand la relatia cu natura, ma refer de asemenea la relatiile sociale, ma refer in primul si in primul rand la relatiile energetice si in special la asa numitele energii alternative.  Nu stiu daca acea energie alternativa care urmeaza sa inlocuiasca hidrocarburile a fost sau nu inventata, daca cele pe care le stim,  apa, soare, vant sunt neaparat cele care vor face cariera ca si metode de hranire energetica a lumii viitorului, insa fapt este ca va exista o ruptura in aceasta paradigma a energiei care va aduce dupa sine o schimbare a modului in care hranim planeta, pentru ca, repet ce am spus in raspunsul anterior, suntem in pragul unei crize alimentare serioase. Populatia globului  se apropie de cifra de sapte miliarde iar pamantul nu a fost facut sa duca o astfel de populatie in spate, cel putin nu la modul de consum actual, ca atare si acest lucru va trebui sa se schimbe. In sfarsit, cred ca va exista o schimbare a paradigmei sociale, foarte posibil mergand pe latura globalizarii economice, respectiv o globalizare a statului ca sa spun asa, adica un fel de stat global in stare sa aiba o viziune de ansamblu asupra necesitatilor omenirii, si atunci vom incepe sa discutam mai putin din punct de vedere national ci vom incepe sa intelegem din ce in ce mai mai mult ca suntem toti locuitorii acestei planete si ca trebuie sa gandim impreuna daca vrem sa supravietuim, atat noi cat si planeta.

Care ar fi alternativele ce se intrevad pentru sistemul economic actual care pare ca a dat gres?

Eu nu as spune neaparat ca sistemul actual a dat gres, ci as spune ca pur si simplu a ajuns incet- incet la o maturitate, a trecut prin diferite etape de crestere si de finisare, si a ajuns sa fie un  sistem neconcurat.  Sa nu uitam ca dupa ’89, atunci cand a cazut comunismul, una dintre marile probleme pe care le-am avut a fost faptul ca nu a existat nimic in locul comunismului, adica am avut monopolul capitalismului, respectiv „monopolul” democratiei si atunci intr-adevar ca si in economie, ca si in orice altceva, ca la piata de exemplu, atunci cand nu exista competitie, acel unic ceva va creste pana la punctul la care va face  implozie, pentru ca ajunge autosuficient, ajunge la punctul la care nu se mai cenzureaza, nu se mai finiseaza, pentru ca nu este in competitie cu nimic altceva. De aceea sistemul actual a ajuns la punctul de a intra in colaps. Dar intra in colaps, repet, dupa o perioada de maxima finisare. Care va fi noul sistem? Repet, probabil ca va fi bazat pe acest concept de globalizare, presupun ca va exista termenul acesta de economie sociala de piata, care incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult, si cred ca sistemul centrist, nu de stanga, nu de dreapta, ci cel de centru incepe sa fie un model pentru urmatorii 10-20 de ani in care sa rezolvam atat problemele economice dar si problemele sociale pe care le avem si care sa permita in acelasi timp si o dezvoltare a economiei. Interesant este ce face China in momentul de fata, prin colonizarea Africii, incercand sa aplice intr-un mod empiric un astfel de model capitalist social, in sensul ca ei nu iau resursele din tarile in care acele resurse se gasesc si le duc in China sa le prelucreze, ci mai degraba aduc tehnologie, know-how si chiar specialisti in zona Africii pentru a putea sa prelucreze lucrurile acolo, creand in acelasi timp dezvoltare in acele tari.

In ceea ce priveste Romania, care credeti ca este cel mai bun lucru care s-a intamplat aici in ultimii 11 ani din punct de vedere economic, politic sau social?

Mi-e greu sa gasesc in ultimii 11 ani ceva pe care sa pun degetul si sa spun ca a fost o realizare deosebita din punct de vedere economic, politic sau social. Poate ca ar merita mentionat faptul ca a crescut economia privata peste cea de stat, desi nu sunt foarte fericit de modul in care s-au facut privatizarile in Romania, seamana foarte mult cu zona Rusiei, pentru ca nu au permis o dezvoltare armonioasa a economiei romanesti, n-au existat politici foarte clare de atragere a investitiilor intr-un mod strategic. Orice investitor mare care voia sa vina in Romania era super – il primeam, il gadilam si-i dadeam ce puteam sa-i dam (tot nu i-am dat prea mult pentru ca mai mult s-a dus pe la vecini) dar nu au existat decizii strategice care sa atraga investitorii pe baza unui plan bine-gandit. Daca Romania ar fi intrebata ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare cred ca nimeni n-ar fi in stare sa dea un raspuns, iar ca sa raspund si la intrebarea care urmeaza probabil, care este cel mai rau lucru care s-a intamplat in Romania  in ultimii 11 ani, as spune ca faptul ca noi nu ne-am formulat o strategie de dezvoltare a Romaniei, o idee pe termen mediu si lung astfel incat sa intelegem ce trebuie sa se intample. Cred ca agricultura ar fi salvarea noastra dar asta ar fi insemnat o decizie strategica a tuturor partidelelor politice care sa gaseasca mecanismele de incurajare a agriculturii, insa, din pacate, in Romania bazinul electoral cel mai bogat in voturi este cel de la tara si atunci niciunul dintre partidele politice nu are curajul de a lua acele masuri, de a opri de exemplu productia pe hectarul de teren, de a incuraja asocierile, de a descuraja nemunca la tara si agricultura de subzistenta.

In urma cu 11 ani v-ati decis sa va stabiliti in Romania. Ati regretat vreodata ulterior aceasta decizie?

Nu, n-am regretat. Ma intrebati mai devreme de unde-mi iau adrenalina, mie-mi place adrenalina, ca atare nu regret faptul c-am ramas in Romania, plus de asta am o familie frumoasa, un baiat frumos, am toate argumentele sa-mi placa faptul ca am ramas aici.

Cu ce v-ati acomodat cel mai greu odata revenit in Romania?

Cred ca cel mai greu lucru pentru mine in Romania este mentalitatea mioritica. Acest „lasa, ma, ca merge si-asa”. Asta pe mine ma chinuie cel mai tare, faptul ca exista acest concept, acel „lasa, ma…”.  Cand am construit casa, au venit niste constructori care lucrasera in afara – ma rog, am avut patru echipe de constructori dar nu mai intru in amanunte – vreau sa spun ca acesti constructori lucrasera in strainatate si vazusem la unii dintre ei cum au lucrat si erau foarte buni. Ei bine, cand au venit sa lucreze in Romania si le spuneam „da, dar vezi aici linia este putin stramba” imi ziceau „hai, sefu, ca nu sta nimeni sa se uite, las’ ca merge si-asa ca nu se vede”. Aceasta atitutidine pe mine ma imbolnaveste si asta se vede oriunde, de la modul in care circulam pe strada si terminand cu modul in care facem politica si economie in aceasta tara.

Ce ati desfiinta in Romania pentru ca lucrurile sa se miste mai bine?

Nu cred ca trebuie sa desfiintezi ceva ca lucrurile sa mearga mai bine, cred ca trebuie sa construiesti, si ca sa construiesti in primul si-n primul rand trebuie sa construiesti prin educatie, or eu cred ca cel mai important lucru in momentul de fata e sa incercam sa ii educam pe cei tineri, chiar foarte tineri, in a schimba aceasta viziune, aceasta mentalitate. Nu se va intampla de pe o zi pe alta, ci de-a lungul a trei generatii am spus eu prin anii ’90, si cred ca o generatie deja s-a consumat, deci mai avem inca doua. Cred ca abia copiii studentilor sau absolventilor care pleaca acum in strainatate vor fi cei care, atunci cand se vor intoarce, vor putea sa schimbe ceva.

Ati trait anterior in tari dezvoltate precum SUA si Marea Britanie si in tari sarace precum Filipine. Ce caracteristici comune are Romania cu tarile dezvoltate si ce caracteristici comune are Romania cu tarile sarace?

Cu tarile sarace, ca sa incep cu finalul, cred ca cel mai vizibil element comun este coruptia – cu cat o tara este mai saraca, cu atat este mai corupta – iar la noi coruptia este endemica, la fel ca si in tarile sarace. Ce avem in comun cu tarile bogate – incepem sa avem o oarecare infrastructura in zona urbana, infrastructura ce nu este foarte buna, dar incepe sa se creeze, incepem sa avem un sistem de guvernare care seamana cat de cat cu cel din tarile dezvoltate, dar dupa parerea mea Romania mai are un drum foarte lung de parcurs in aceasta zona. In plus, Romania este membra UE si NATO, lucru important pentru o tara dezvoltata, nu poate altminteri sa se apere decat in interiorul unor aliante economice si militare puternice.

Ca o curiozitate personala, Romania este o tara in curs de dezvoltare sau o tara saraca?

Este o tara in curs de dezvoltare si nu saraca pentru ca bogatiile potentiale ale Romaniei sunt mari, si ma refer in primul rand la agricultura; resursa umana romaneasca nu este chiar atat de debila precum vor unii sa o deseneze si chiar daca au plecat milioane de romani in strainatate, Romania inca are o resursa umana destul de puternica. De asemenea este in curs de dezvoltare pentru ca are mecanisme ce ii permit aceasta dezvoltare, chiar daca acestea sunt pervertite uneori politic, chiar daca avem de-a face cu coruptia, acele mecanisme cum sunt de exemplu fondurile europene, aliantele din care facem parte, toate acestea creeaza premisele ca sa numim aceasta tara o tara in curs de dezvoltare si nu una saraca.

Daca fiul dvs. de 7 ani v-ar intreba „Tata, cum s-a format gaura mare din bugetul Romaniei?” Cum i-ati raspunde ca sa inteleaga?

Foarte simplu: s-a furat, s-a furat, s-a furat si nu s-a pus nimic la loc. De furat, se fura si in alte parti, dar aici nu s-a pus nimic la loc. I-as explica foarte simplu ca daca iei un borcan de dulceata si mananci din el tot timpul, iar toamna cand se fac fructele nu faci alta, la un moment dat se termina dulceata din borcan.

Romania este in acest moment foarte indatorata si nu prea produce nimic pentru a-si plati datoriile. Singurele metode aplicate pentru a se strange bani la buget sunt taierile de pensii, de salarii, disponibilizari etc. Cat o mai putem duce asa si ce riscam continuand in acest mod?

Nu stiu cat o mai putem duce asa. Dupa cum am mai zis, cheia este o politica activa de crestere a economiei. Eu nu sunt impotriva taierilor – am auzit si aceasta varianta, ca as fi impotriva austeritatii – nu, mie mi se pare normal ca intr-o astfel de criza economica sa existe taieri, mi se pare normal – si aici sunt de acord cu presedintele meu care spune ca statul e gras – statul este gras intr-adevar – problema pe care o vad este ca taierile nu se fac pe baza de profesionalism, ci pe baza de nepotism, coruptie si nu pe meritocratie. In plus,  nu se face nimic care sa vizeze o crestere. Putem taia, dar la un moment dat nu mai avem ce sa taiem. Revin la subiectul cu borcanul de dulceata: eu pot sa ajung sa mananc din ce in ce mai putina dulceata in fiecare zi, sa reduc consumul, dar la un moment dat borcanul acela tot se termina, si daca nu pun altul in loc, daca nu fac alta dulceata, la un moment dat nu mai am ce sa mananc indiferent de cat de mult reduc consumul. Iar ideea ca noi ne dezvoltam pe baza de export – sigur, exportul este un element foarte puternic in economia unei tari, trebuie sa fie mare si cu cat exportam mai mult cu atat mai bine, numai ca dependenta noastra de export, aproape absoluta, este pericolul pe care-l vad eu, si anume ca, in momentul de fata, pietele in care exportam sunt lovite de asemenea de criza, si la un moment dat vor avea o problema in a mai putea creste si atunci sigur ca vor incepe sa taie din importuri, cele pe care le aducem noi catre ei si atunci ne vom trezi cu o reducere a comenzilor, ceea ce cred ca se va intampla chiar pana la sfarsitul acestui an sau inceputul lui 2012, de aceea este foarte important sa existe un echilibru intre exporturi si consumul intern. Insa la noi productia interna nu poate sa creasca atata timp cat nu exista masuri de crestere a economiei astfel incat sa se mareasca si venitul cetateanului care sa poata sa consume.

Care ar fi alternativa mai eficienta la metodele aplicate acum de Guvernul Boc?

Metodele guvernului Boc nu sunt intru totul proaste, din pacate sunt neinsotite. Sigur, cresterea TVA-ului este foarte nefericita ca si taierile de salarii de altfel, dar reducerea de oameni din schemele de stat este extrem de importanta si trebuie facuta si am clamat-o deja de prin 2006-2007. Ceea ce lipseste guvernului Boc, acum, in criza, sunt masurile active de stimulare a economiei. Aceste masuri active pot fi diferite, incepand cu reducerea CAS-ului dramatic, nu cu trei puncte procentuale ci cu 15-20, astfel incat sa stimuleze intr-adevar angajarile si sa antreneze trecerea cat mai in alb ca sa spun asa a veniturilor salariale, prin aceasta crescand venitul statului. Pe langa asta, trebuie stimulate investitiile in domenii care au un viitor, care pot intr-adevar sa creeze multiplicare pe orizontala a economiei, ma refer la investirea in infrastructura mare de transport – rutiera, feroviara dar si in infrastructura de tip apa, canal si energie. Numai ca astfel de investitii trebuie facute in alt mod decat se fac acum, respectiv licitatiile trebuie sa fie pe segmente foarte mici de atribuire, segmente intre unu si cinci milioane de euro per pachet licitat, astfel incat sa se deschida foarte multe santiere mici la care sa participe intreprinderi mici si mijlocii. Atunci intr-adevar se va vedea o activitate economica furibunda, de maxima intensitate, cu angajari foarte multe, cu venit la stat foarte mare, pentru ca de pe atat de multe santiere fiecare are de achizitionat materiale, fiecare plateste TVA, plateste impozite pe salarii, etc. Daca se liciteaza de exemplu pe un tronson de 100 km, cel care l-a castigat nu incepe 100 km odata, el incepe tot cate un km cu o echipa care munceste pe un km iar ceilalti 99 km  stau intre timp si asteapta. Cheltuiala in plus cu o companie de supervizare care sa se asigure de calitatea uniforma a tuturor segmentelor, de faptul ca din punct de vedere ingineresc acele segmente se intalnesc si sunt compatibile unul cu celalat, acea cheltuiala este minima fata de valoarea pe care ar avea-o un astfel de program. Mai mult decat atat, in momentul in care licitezi pe mai multe segmente mici, preturile pe unitate vor scadea foarte mult pentru ca vei avea un volum foarte mare de cereri, de santiere, si atunci competitia va fi mult mai acerba. Toate aceste lucruri ar stimula economia si ar putea intr-adevar sa reinceapa circuitul economic pentru ca astfel economia se dezvolta orizontal.

Romania este plina de paradoxuri. Care este paradoxul dvs. preferat legat de Romania?

Paradoxul meu preferat legat de Romania se refera la agricultura. Este o tara dupa parerea mea eminamente agrara, o tara cu un potential agricol fantastic, cu toate acestea, Romania importa hrana. Motivul este ca modul in care s-a facut reforma agrara la inceputul anilor ’90 a condus la o agricultura de subzistenta, mentinand taranul intr-o stare de cvasi-saracie, stare in care el poate fi manipulat ca si masa electorala. De aceea este extrem de greu pentru orice partid aflat la guvernare – pentru ca nu vorbim doar de ultima perioada – orice partid la guvernare are o dilema in a porni o reforma de genul acesta, pentru ca ar insemna sa stimuleze asocierile si sa descurajeze agricultura de subzistenta, ceea ce i-ar deranja pe tarani, si, dupa cum am spus, ei reprezinta marea masa a votantilor, deci, s-ar pierde voturi esentiale. Ar insemna ca acel partid sa-i taxeze mai mult si sa le dea subventii mai mici pentru subzistenta, respectiv sa-i taxeze mai putin si sa dea subventii mai mari celor care fac agricultura industriala. Pe de alta parte, in momentul acela ar „risca” emanciparea taranului, deoarece ar putea incepe sa castige bani, sa faca si alte lucruri si atunci riscul este ca acea masa de manevra pe care oricare partid politic se bazeaza cu atata ardoare sa dispara.

Care este in acest moment omul politic din Romania in care aveti cea mai mare incredere si in care va puneti cele mai mari sperante?

Nu exista in momentul de fata un om politic in care sa am incredere foarte mare; am incredere in actualii lideri ai USL-ului, dar nu pot sa spun ca reprezinta, ca sa spun asa, viitorul sigur. Parerea mea e ca le lipseste foarte mult experienta, cred ca si ei sunt tributari unor mecanisme si metode politice proaste din Romania, si nu cred ca este vina lor, cred ca tine de ceea ce spuneam mai devreme apropo de schimbarea de mentalitate si de paradigma; pentru a avea lideri adevarati trebuie sa ai lideri crescuti, or pana acum n-a existat o scoala de leadership, n-a existat o scoala politica in Romania care sa dezvolte lideri. De aceea si avem lideri – de succes  de altfel – cum este de exemplu presedintele meu, care nu castiga prin altceva decat prin carisma proprie, dar metodologia sa este defectuoasa. Parerea mea este ca vor trece, cum am mai zis, inca vreo doua generatii pana sa  avem acei lideri „profesionisti”. Dar imi pun speranta in momentul de fata intr-o transformare politica – poate a generatiei tinere actuale din partidele ce formeaza Uniunea Social Liberala.

Propuneti un candidat la presedintia Romaniei care nu si-a exprimat inca aceasta intentie!

Nu pot raspunde la aceasta intrebare pentru ca nu am un candidat. Motivul este ca portofoliul presedintelui este inca de asa natura incat el produce confuzie. Pe placul meu ar fi un om de reprezentativitate, un om care poate sa duca renumele Romaniei in lume, un om de cultura, care intelege conceptele diplomatice chiar daca nu este un diplomat de cariera, ca sa dau un exemplu extern un fel de Vaclav Havel, ceva de genul acesta imi inchipui ca presedinte. Problema este ca in Romania avem un executiv bicefal, in care presedintele face parte din executiv si are anumite prerogative executive. Eu mi-as dori ca Romania sa clarifice, tocmai pentru ca suntem o tara in care confuzia este  ridicata la nivel de arta, macar din punct de vedere constitutional democratia parlamentara de exemplu, in care, Guvernul si premierul sa fie executivul, iar presedintele sa aiba un rol de reprezentare si atata tot, fara niciun fel de amestec in zona executiva. Daca am avea asa ceva, atunci ar fi mult mai usor sa incepem sa gasim candidati potentiali pentru acest post, pentru ca Romania are simboluri cu valoare internationala, inca si astazi, si culmea este ca in continuare apar astfel de simboluri din randul tinerilor care au plecat din tara, s-au format afara si se intorc – ma uit cu foarte mult drag la Liga Studentilor din Strainatate,  care este plina de astfel de potentiali candidati.

Exista oameni politici in Romania care fac gafe (nu rar si nu putine) care ii transforma in personaje comice. In aceasta ordine de idei, pe cine ati declara comicul politic nr. 1 in Romania si datorita carei gafe i-ati acorda acest titlu?

Este un comic trist, pentru ca orice comic, orice bufon are o poveste trista in spate.  L-as numi aici pe Corneliu Vadim Tudor pentru zicala „nu ne vindem tara” – o mare eroare, un indemn gresit care a condus la multi ani de durere. Despre gafe in rest, nu detine Romania monopolul la gafe, aduc aminte tuturor ca, in Statele Unite, George Bush senior a avut un vicepresedinte care avea probleme cu scrisul – scria cuvantul cartof/ potato, cu e la coada,  si de aceea i se spunea Mr. Potatoe (e vorba de Dan Quayle). Asa ca toate tarile au astfel de personaje, dar ma uit mai degraba la cineva care prin acest mod ludic a reusit sa imprime o gandire ce a marcat intregul ultim deceniu al secolului trecut in Romania si care iata, a reusit inca si astazi sa ne urmareasca si sa avem probleme din aceasta cauza.

Se vorbeste in ultimul timp in Romania tot mai des despre lipsa de modele. Totusi, daca ar fi sa il indrumati pe fiul dvs. sa urmareasca discursul si activitatea unui roman care poate fi luat la ora actuala drept model, care ar fi acel om?

Daca vorbim de romani in viata, mi-ar placea sa creez o fuziune a catorva minti pe care eu le consider luminate in Romania, si as crea un melanj intre Mugur Isarescu, Andrei Plesu, Madalin Voicu si… cativa tineri care ma impresioneaza foarte tare, cum ar fi Dragos Preda, Marian Stas… Daca le-am amesteca, am putea crea acel model pe care l-as recomanda fiului meu. Altminteri eu cred ca modelele nu trebuie sa fie fixe, ci aplicabile pentru diferite lucruri, ai un model pentru mandrie, ai un model pentru onoare, ai un model pentru profesionalism, pentru o anumita specialitate, un model in leadership, deci poti sa ai mai multe modele si cred ca tocmai asta este frumusetea. Ar trebui sa le impregnam tinerilor si copiilor aceste cunostinte de leadership, cum se face de exemplu printr-un proiect in Romania care se numeste Liderii Mileniului Trei, condus de Marian Stas, pe care tocmai l-am mentionat, si ar trebui sa ii invatam tocmai cum sa isi aleaga modele diferite, din fiecare model luand cate ceva.

Pe cine ati deplange mai mult, pe un om care se zbate, dar nu are rezultate, sau pe unul care se resemneaza si nu mai face nimic pentru a-i fi mai bine?

Fara discutie, intotdeauna in momentul in care te resemnezi ai pierdut. Este daca vreti principiul de baza al medicinei: te lupti pana la ultima respiratie, chiar daca stii ca omul respectiv nu mai are decat o zi de trait sau nici macar atat, tot incerci sa-l resuscitezi, pentru ca in fiecare minut poate aparea ceva nou, in fiecare minut se poate imbunatati ceva sau poate aparea o descoperire care sa-l salveze, la fel si aici, chiar daca pare ca nu exista solutii, daca te zbati vei reusi intotdeauna sa faci un pas cat de mic inainte, dar in momentul in care te-ai resemnat, evident ai incheiat conturile si atunci progresul nu mai poate avea loc, Romania fara progres nu poate exista.

Credeti ca romanii s-au resemnat sau cum explicati atitudinea pasnica cu care accepta tot ce li se intampla?

Nu, eu nu cred ca romanii s-au resemnat, romanii au o trasatura de caracter veche, pe care o putem urmari in istorie, aceea data de zicala „capul plecat sabia nu-l taie”,  acea pozitie de 45 de grade, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt oameni care nu pot progresa. E foarte adevarat ca samanta romaneasca a cunoscut cresteri de obicei sub dictaturi, e trist dar adevarat, vezi dictatura Carol, toti  domnitorii care au reusit sa faca ceva (Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare), Ceausescu si cel mai bun exemplu pe care-l pot da este un domnitor din evul mediu care a oferit un fel de democratie la vremea aceea – ma refer la Dimitrie Cantemir  – si care,  a rezistat doar un an.  Eu am spus la un moment dat in anii ’90 ca Romania are nevoie de o dictatura democratica, cuvantul cheie fiind democratica. Ce avem noi acum este mai mult dictatura decat democratie, aceasta din urma este inca la stadiul de mimare, ca atare avem nevoie de mai multa democratie si de o mana forte care sa ne duca pe aceasta cale inainte. Ca sa revin la subiectul cu atitudinea pasnica, romanul nu se rascoala, sau rar se rascoala, revolutia din ’89 a fost mai degraba lovitura de stat, nu a fost revolutie adevarata, in zilele noastre vedem ca la proteste, la marsuri de protest nu se aduna multa lume, dar chiar daca  romanul inghite, el nu este chiar atat de pasnic, el are alte forme de manifestare, de exemplu vechea vorba „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim” functioneaza si astazi. Toata aceasta coruptie endemica, toata aceasta modalitate de evaziune fiscala care a ajuns la cote mari si vorbesc acum de evaziunea de miliarde, vorbesc de evaziunea fiscala de zi cu zi care face parte din acea modalitate de protest, e la modul „daca ei fura, furam si noi, asta este”; pe vremuri era la fel, acum este la fel, deci totul se completeaza. Romanul completeaza, se plange dar completeaza, gaseste niste mecanisme prin care mai face un ciubuc cu materialul de la locul de munca, mai face un ciubuc pe post de instalator, constructorul mai ia niste materiale si mai face o renovare la o casa, profesorul mai da niste meditatii la care nu plateste niciun fel de impozite, medicul are ciubucul in buzunar si pe langa asta lucreaza la vreo zece cabinete particulare dar isi aduce clientii de acolo la stat insa luand banii in particular… fiecare clasa sociala, fiecare meserie, fiecare profesie gaseste o modalitate in care sa completeze. Singurii care sunt napastuiti intr-adevar sunt pensionarii care nu au ce sa faca, insa restul categoriilor sociale “completeaza”, iar asta reprezinta daca vreti o forma de „lupta”.

Care este pozitia dvs in proiectul Rosia Montana?

Culmea este ca in ultimul timp iar a aparut acest subiect pe tapet si am spus intotdeauna ca nu exista suficiente informatii de la nici una dintre parti pentru a se lua o decizie informata, logica, economica, de mediu, toate  la un loc. Toate partile incearca sa forteze decizia in interesul lor, fara insa a oferi argumente ample si cu studii neutre, obiective, nu studii facute de ei astfel incat sa sune bine. Nu exista suficiente informatii si dupa parerea mea este foarte mult melanj politic aici, zona are nevoie de crestere economica fara discutie, pe de alta parte exista experiente si pozitive si negative in sensul acestor metode de exploatare a aurului. De exemplu in Africa de Sud, unde am stat foarte mult si am avut ocazia sa vad aceste mine de suprafata in zona Transval, in zona Johannesburg-Pretoria – aici exista astfel de locuri in care vechi mine care s-au terminat au lasat munti intregi de steril care este astazi reexploatat insa nu tot, exista zone in care se face acest lucru si exista zone in care s-a ajuns la concluzia ca deranjul ecologic poate sa fie atat de mare incat nu merita. Repet, parerea mea este ca adevarul este undeva la mijloc intre cele doua parti, intre a face proiectul si a nu face proiectul si cred ca ambele parti au venit doar cu materiale foarte subiective, nimeni altcineva nu s-a implicat, si aici statul ar fi trebuit s-o faca, sa se implice intr-un studiu neutru care sa evalueze intr-adevar acest aspect din toate punctele de vedere, astfel incat si partea de dezvoltare economica si sociala a zonei sa fie luata in considerare, si partea de mediu si riscul aferent.

Vorbesc zilnic cu tineri de varsta mea care au cariere, care aparent au reusit in viata, dar care au pe zi ce trece moralul mai scazut (pentru ca muncesc mai mult pe aceiasi bani sau mai putini, pentru ca sunt dezamagiti de ce vad, aud in jur, pentru ca pare ca nu se intrevede nimic mai bun  pentru ei.) Ce le-ati transmite acestor tineri?

Doua lucruri le pot transmite: unu, exact cum spuneam la intrebarea referitoare la omul care se zbate sau omul care se resemneaza: de zbatut sa nu incetezi niciodata. Doi: eu m-as astepta sa plece cat mai multi tineri din tara, tocmai datorita teoriei enuntate mai devreme cu privire la schimbarea de mentalitate ce va fi facuta de copiii acelei generatii care astazi iese din facultate si-si incepe cariera, generatie care, plecand, va putea sa-si creasca copiii in alte civilizatii, in alte democratii, cu alte deprinderi, invatand alte mentalitati, si care pe urma intorcandu-se in Romania la maturitatea economica si sociala, la apogeul profesiei – vorbim undeva la 45-50 de ani ca varsta –  venind cu copiii lor (a treia generatie de la revolutie) acestia din urma vor fi cei care avand  cereri, deprinderi, nevoi si intelegeri din strainatate vor reusi sa faca schimbarea de mentalitate in Romania.