Desi in zilele noastre pantofii cu toc sunt un simbol al feminitatii, moda pantofilor cu toc a inceput de fapt in randul sexului opus, ca simbol al puterii. Timp de sute de ani pantofii cu toc au fost purtati numai de curtezane si de barbatii din clasele superioare ale societatii. Asadar, se pune firesc intrebarea, cum au ajuns pantofii cu toc o piesa comuna a garderobei exclusiv feminine?
Picturile murale din Egiptul Antic infatiseaza nobili (de ambele sexe) purtand pantofi cu toc, scopul acestora fiind in epoca de a-i diferentia pe cei de vita nobila de oamenii de rand. Pantofii cu toc mai erau folositi tot in acea perioada in scop practic in anumite meserii. De exemplu, macelarii purtau tocuri pentru a evita sa intre in contact cu carcasele animalelor sacrificate.
In Roma si Grecia Antica sandalele cu toc de pluta (buskins) erau folosite in teatru pentru a evidentia clasele sociale din care proveneau personajele pieselor jucate. Pantofii cu toc erau folositi de asemenea in aceaste societati de prostituate.
In secolul al 15-lea pantofii cu toc erau folositi de soldatii persani ecvestri, astfel incat, atunci cand se ridicau in sa, tocul ii ajuta sa isi gaseasca o pozitie buna pentru a trage cu arcul mai bine si mai usor. Cand persanii au ajuns in Europa, moda masculina a pantofilor cu toc a capatat noi adepti. Europenii au considerat ca pantofii cu toc le sunt de ajutor nu numai in razboi, dar si in viata de zi cu zi, purtatorii lor murdarindu-se mai putin decat cei care purtau pantofi fara toc.
Data fiind asocierea dintre sporturile ecvestre si clasele inalte ale societatii, nobilii europeni au adoptat pantofii cu toc fara a tine cont neaparat de talentul pentru calarie. Barbatii din clasele superioare ale societatii iubeau sa poarte tocuri din simplul motiv ca acestea ii faceau sa para mai impunatori. Tot in aceasta perioada, femeile care interactionau in mod frecvent cu barbatii nobili, curtezanele, au inceput sa imite stilul vestimentar al acestora, adoptand si ele pantofii cu toc. Date fiind aceste accesorii, in secolele 15, 16 si 17, curtezanele s-au diferentiat de femeile de rand, incepand sa beneficieze chiar si de anumite privilegii comune cu ale barbatilor, precum accesul la biblioteca. Tot in aceasta perioada, femeile purtatoare de tocuri au dat noi dimensiuni acestor accesorii, pantofii lor, numiti “chopines” (platforme) ajungand sa masoare si pana la 40 de centimetri. Dupa cum bine intuiti, in astfel de pantofi era practic imposibil sa mergi, de aceea curtezanele se puteau deplasa doar in prezenta celor pe care ii deserveau, folosindu-i pe barbati pentru a-si tine echilibrul. Tocurile lor erau in cele mai multe cazuri confectionate din lemn sau pluta, insa, incet-incet fierul a devenit si el un material folosit la fabricarea lor.
In secolul al 18-lea, o perioada agitata din punct de vedere politic, Revolutia Franceza a transformat democratia intr-o moda, iar in aceste conditii, orice insemn care marca diferenta dintre clase nu-si mai avea locul. Tocurile au pierdut acum din popularitate, iar acest trend s-a accentuat si mai mult in Epoca Victoriana cand barbatii au abandonat tocurile, considerandu-le incomode, si s-au orientat catre o incaltaminte mai practica. Pantofii cu toc au devenit astfel un accesoriu exclusiv feminin.
Prima fabrica de pantofi cu toc s-a deschis in 1888 la New York, in deceniile urmatoare, si in special in timpul celor doua razboaie mondiale pantofii cu toc fiind un trend adoptat de femeile cu o situatie materiala foarte buna. Tocurile au redevenit astfel, din nou, un simbol al statutului social, feminin de aceasta data.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial pantofii cu toc au inceput sa fie purati de femei din toate clasele sociale, atat pe strada cat si la serviciu.
In vechiul Hollywood, pantofii stiletto au devenit un totem al feminitatii, primul designer care a realizat o astfel de pereche de incaltari fiind Roger Vivier in 1953.
Pe masura ce pantofii cu toc au devenit un accesoriu de nelipsit din garderoba oricarei femei, tocurile s-au adaptat si ele diverselor stiluri feminine. Asa se face ca in 1960 au aparut asa zisii pantofi pisica, cu toc foarte comod, usor si practic de purtat, atat prin casa cat si la diversele activitati zilnice. In anii ’70, ca urmare a popularitatii curentului disco, au aparut pantofii cu platforma care le permiteau femeilor sa danseze mult timp fara a-si obosi prea mult picioarele. In anii ’80 – ’90 pantofii stiletto au revenit in moda, de aceasta data semnificatia lor echivaland cu o declaratie feminista a puterii.
Cu toate ca in zilele noastre pantofii cu toc par un accesoriu exclusiv feminin, nu trebuie sa trecem cu vederea numeroasele personalitati masculine care apeleaza la “putin toc” pentru a-si atenua complexele legate de inaltimea prea mica. Printre adeptii contemporani ai tocurilor barbatesti se numara fostul presedinte al Frantei Nicolas Sarkozy, care poarta tocuri de sapte centimetri, Silvio Berlusconi sau actorii Tom Cruise si Mel Gibson…
Foto: collectorsweekly.com
Comentarii recente