Aflandu-ma in drum spre casa si profitand de faptul ca tocmai se oprise ploaia, sambata seara m-am oprit si eu in Piata Constitutiei, neavand bilete la concertul Shakirei dar plina de speranta ca voi gasi unele…
Nu ar fi fost de altfel pentru prima data cand intram la un mega-concert din Romania cu bilete cumparate… “la negru”. Si cum norocul tine cu fanul “nepregatit”, bineinteles ca si de aceasta data am gasit bilete berechet in fata zonei de concert, pe care le-am achizitionat la preturi cu mult sub pretul de vanzare initial si cu ajutorul carora m-am bucurat de ultima jumatate de ora din concertul sustinut de diva columbiana la Bucuresti. Partea cea mai buna a fost ca am profitat exact de jumatate de ora a concertului care s-a derulat fara ploaie, asadar chiar am putut savura 30 de minute de Shakira fara sa am motive sa ma plang de inconveniente majore.
Ceea ce mi-a atras atentia la intrare a fost mecanismul cu totul si cu totul original prin care “micii intreprinzatori” din domeniul entertainmentului autohton procurau biletele pe care le vindeau ulterior. Stilul lor de “lucru” mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de The Bucket List, mai exact de scena in care protagonistii ajungeau in India, la Taj Mahal si observau cum isi castiga saracii Indiei banutii, profitand de naivitatea turistilor din zona.
Romanii nostri, s-au adaptat si ei la duritatea vietii si au invatat sa produca bani din orice imprejurare care poate fi speculata. In cazul de fata, doi copilasi de 10 – 12 ani, ii intampinau intr-un mod destul de civilizat pe nefericitii care pareaseau concertul cu mult inainte de final, plouati, zgribuliti si dezamagiti de organizare, si ii intrebau daca mai aveau biletele. Oamenii, pe buzele carora se auzea adesea cuvantul “porcarie” – referitor la concert, dorind sa se consoleze probabil cu gandul ca nu au dat banii chiar degeaba pe bilete, le ofereau generosi copiilor “pasapoartele” lor de acces la concert. Dupa ce le obtineau, copiii le dadeau mai departe unui soi de “sef”, care, le comercializa ulterior in zona, la preturi negociabile. Scena se petrecea chiar sub ochii bodyguarzilor ca si cum totul ar fi fost absolut normal si absolut legal. Cerand un pret “omului cu bilete” mi s-a cerut din primul foc 100 de lei. Dupa ce i-am reprosat ca el le-a luat gratis omul a scazut din pret pana cand i-am dat cat am vrut pe niste bilete care costasera initial 280 de lei si am intrat sa prind ultimele minute din concert.
Biletele second-hand mi-au asigurat asadar intrarea la primul concert al Shakirei la Bucuresti desfasurat intre doua ploi reci, intr-un spatiu rezervat publicului baltind si presarat cu gunoaie pe care romanul le produce in mod normal la un astfel de eveniment: pahare din plastic, PET-uri, hartii, pachete de tigari goale si altele… In ceea ce priveste calificativul “porcarie” dat de cei care au plecat foarte devreme de la concert, am inteles si la ce facea referire acesta. Intr-adevar, cei care stateau foarte in spate nu vedeau mai nimic pe scena, mai ales daca mai erau si scunzi. Situatia era inrautatita considerabil de cei din primele locuri care s-au urcat cu picioarele pe scaune pentru a vedea mai bine… Luand in considerare si frigul, baltile de pe jos, mizeria, vizibilitatea redusa din ultimele randuri si mai ales ploaia care ii udse fara mila, putem sa admitem ca cei care dadusera calificativul porcarie avusesera intr-o oarecare masura dreptate.
In ceea ce priveste concertul propriu zis, acesta merita numai laude. Sunetul a fost bun, Shakira a cantat si a dansat foarte bine, iar cei care au ignorat contextul, printre care m-am numarat si eu, s-au simtit excelent si au savurat din plin spectacolul. Shakira a fost si ea multumita se pare de publicul destul de tacut si amortit (parerea mea) si a oferit generoasa doua bis-uri.
Un alt lucru interesant pe care l-am observat in timpul concertului a fost faptul ca parlamentarii si lucratorii de la Ministerul de Finante au fost la serviciu cu ocazia evenimentului. Stati linistiti, acestia nu au venit sa munceasca, motivul prezentei lor la birouri fiind strict concertul Shakirei, intrucat acestia se adunasera in grupuri grupulete pe la geamurile ministerului, respectiv, la balconul Palatului Parlamentului, pentru a-i urmari miscarile senzuale ale divei columbiene. Alegerea lor mi s-a parut foarte inspirata, pentru ca, alegand sa urmareasca concertul de la locul de munca, parlamentarii si angajatii de la Ministerul de Finante au evitat astfel, intr-un mod cat se poate de inteligent, ploaia din timpul, si de imediat dupa, concert.
In concluzie, inclusiv un banal concert devine in Romania un context perfect in care se poate surprinde foarte bine adevaratul spirit romanesc…
Comentarii recente