Terapia prin deplasare

Ei bine da… Numai asa cred ca poti scapa cu adevarat, pentru o perioada scurta de timp bineinteles, de boala secolului numita, nu gripa porcina sa speram, ci stres. Atat timp cat stai acasa stresul se instaleaza natural in viata ta caci, ai un program bine stabilit si niste indatoriri fixe de la care nu te poti eschiva. Te trezesti dimineata la ora x, iti bei cafeaua urmandu-ti un tabiet drag, care pana la urma iti aduce un stres in plus: trebuie sa o faci, sa-ti iasa bine , sa n-o dai pe foc, sa nu te frigi cand ridici ibricul de pe foc, sa nu umpli cana pana da pe langa etc etc. Te imbraci in marele stres al intrebarii cu ce ma imbrac azi? te mai holbezi cateva clipe in oglinda, nu de alta dar de atatea griji sa nu uiti cumva cum arati si asa… nu stii cum, a trecut o groaza de timp si da! Ai intarziat!!! Te apuca marea graba, marele stres si offf!!!! azi era o zi importanta si chiar trebuia sa ajungi la timp. Cobori pe scari, te impiedici, mai sa-ti rupi gatul la ultima treapta, iesi din bloc, fugi ca nebunul dupa un autobuz, te imbulzesti in multime, caci da!!! este loc!!! desi autobuzul e plin ochi inca se mai poate inghesui o persoana sau… zece… Ca, ce naiba! nu-ti trebuie decat putina vointa ca sa faci imposibilul posibil, si cu un efort de imaginatie, punandu-te in pielea unui pai de grau, nu stii cum, dar reusesti sa incapi in multimea comprimata de oameni la fel de stresati ca si tine. Ajungi in final la serviciu, ai intarziat numai putin, inca mai ai timp sa te pregatesti pentru marea sedinta la care trebuie sa ai o idee, daca se poate geniala, dar esti inca stresat ai creierul blocat si parca gol… Te enervezi, te stresezi si mai mult si-ti zici ca ce-o fi o fi, asta e, n-au decat sa te faca incapabil, prost, dobitoc, pentru ca nu e vina ta in fond si la urma urmei ca azi pur si simplu nu functionezi. Si trece ziua, cu mai multe chestii incasate de la sefi, de la colegi si de la cine te astepti cel mai putin si… in final se face ora aceea pe care o iubesti atat de mult… ora la care pleci acasa. Iesi pe usa zburand parca de fericire ca a trecut si ziua de azi si iar incepi. Fugi dupa autobuz, iti rupi gatul pe strazi sa o prinzi pe “aia” de la intretinere, care incaseaza doar o data pe saptamana intr-un interval orar in care tu nu te incadrezi niciodata, calci oameni in picioare, te imbulzesti, dai din coate si… ajungi! Ai platit intretinerea si esti mandru…Respiri usurat exclamand: Tot am facut ceva azi!!! Te intorci in casa, te prabusesti pe prima chestie pe care poti sa iti tragi sufletul o clipa si constati ca ti-e foame… Si incepe stresul. Ce-ai putea sa faci bun si satios din cele cateva chestii imprastiate prin frigider si care nu-ti insipra nimic? Faci ceva acolo doar ca sa mananci si renunti la pretentii, vorbesti la telefon cu nu stiu care se trezeste ca i s-a facut dor brusc de tine si tu n-ai niciun chef sa asculti confesiunile pe care parca nu le intelegi caci esti prea obosit si nu-ti arde de de-astea, termini conversatia pe un ton sec, cu un la revedere insipid, deschizi televizorul, iei o carte in mana si incepi sa te relaxezi. Adormi. A fost o zi grea si la fel va fi si maine caci, maine, trebuie sa platesti rata la banca, factura la telefon, trebuie sa ajungi la dentist, tre’ sa faci ceva mai mult efort ca sa-ti mai strangi din mizeria din casa, trebuie, trebuie, trebuie… Ei bine asa o putem tine la infinit. Acasa. Insa cand nu mai esti acasa, ci departe de ea, la 100, 200, 1000 de km distanta toate grijile astea dispar din senin. Nu mai ai serviciu din start, nu mai ai program, mancarea se gaseste doar la restaurant, nu mai ai facturi, nu mai ai dentist, ginecolog, nu stiu ce prieten care se plictiseste si trebuie neaparat sa te vada sa-ti povesteasca niste chestii toatal neinteresante, esti doar tu. Liber… stapan pe agenda ta si pe gandurile tale, pentru ca acum, departe de calvarul de acasa… iata ai ganduri… ai mai multe ganduri decat inainte si par chiar inteligente. Esti departe de locul minunat care e acasa si e minunat sa nu fii acasa. Esti relaxat, odihnit,vesel si inca o data… liber…
octombrie 2009