Ma trezesc in cate o zi filozoafa si ma apuca tot felul de ganduri ciudate uitandu-ma pur si simplu la oameni. Ma uit la ei pe strada, ii analizez, si pentru ca analiza sa-mi iasa mai bine, ma detasez intr-atat de specia umana, incat eu nu ma mai simt om. Ma simt ca un observator venit de pe o alta planeta cu scopul de a analiza humanoizii. De cateva zile incerc sa asociez figurile de pe strada cu functia pe care o au “posesorii” lor. Mi se pare atat de funny jocul asta incat cateodata as vrea sa ii opresc pe strada si sa ii intreb: Nu-i asa ca lucrezi in IT? sau Nu-i asa ca esti secretara? sau inginer… Ma rog, asta e partea distractiva… Acum ma obsedeaza o chestiune mai trista. Odata ce omul de pe strada nu mai e doar omul care trece pe langa tine grabit, indreptandu-se foarte hotarat spre o tinta: casa, serviciu, stomatolog etc si devine partener de discutie, prin nu stiu ce intamplare, senzatia e alta. E ca si cand ai gusta dintr-o mancare aparent neatragatoare si constati ca, de fapt, e un deliciu, sau invers… Ideea e ca oamenii in ultima vreme imi apar ca niste purtatori de saci in spate. Toti! Fara exceptie. Si asta ma face sa fiu mai indulgenta fata de ei. Imi zic ori de cate ori intalnesc un personaj mai antisocial ca e din cauza sacului. In ce consta acest sac? Ei bine, in problemele pe care le purtam cu totii in spate indiferent cat de sexy, cool, puternici, invincibili si nepasatori aparem in fata celorlalti. E fantastic cum in spatele unei femei… sa zicem fara cusur, frumoasa, inteligenta, de cariera, se pot ascunde o suta si o mie de probleme. Neimpliniri sentimentale, dezamagiri venite din partea familiei, chiar si probleme referitoare la propriul aspect, desi… dupa cum ziceam pare perfecta. O si vad, impecabila, purtandu-si geanta cu laptop-ul intr-o mana si cu cealalta mana, carandu-si sacul cu probleme. Vad acest sac in spatele fiecaruia dintre cei pe care ii intalnesc, si ma intreb, ce duce fiecare in el…
Foto: Teun Hocks, “Untitled (Man with Sack)” (2008)
Tu ce cari in sacul tau?
5.616
Interesanta ideiie , Felicitari. Cred ca ai mare dreptate in ceea ce priveste "sacul" purtat de catre noi fiecare. Se poate spune ca inca din momentul creerii noastre parintii nostrii in mod involuntar la oferit ca un mic cadou, doar ca in timp el capata proportii si uneori unii cedeaza din cauza greutatii lui. Si stii ce mi se pare foarte interesant cred ca in acest sac niciopdata nu punem si lucrurile bune care se petrec, aceste lucruri plutesc deasupra noastra si se risipesc precum parfumul florilor . In sac pune doar ce nu ne place.