In cazul in care exista fani Elena Udrea printre voi, imi voi argumenta calificativul “pitzi” din titlu pentru a evita orice neintelegere. Asadar “pitzi” mi se pare cuvantul cel mai actual si mai modern care poate fi atribuit unei femei (fie ea ministru, sau nu) care se prezinta la sinistrati cu pantofi cu toc in chip de ajutoare pentru niste oameni care nu au ce sa puna pe masa in chip de pranz sau pe ce pune capul in chip de pat dupa ce si-au pierdut toata agoniseala de-o viata in urma inundatiilor. Ce poate fi mai relevant decat cuvantul “pitzi” pentru acest ministru, un reprezentant de care generatia Sex and the city ar trebui sa fie mandra si careia “adeptele” curentului ar trebui sa-i puna si o coroana pe cap declarand-o mandre regina peste ele, caci, nu-i asa, ajutoarele duse de ea sinistratilor intruchipeaza in mod sublim temerile cele mai profunde ale acestei “caste” care, fara paine ar putea trai, dar fara tocuri ba… Considerand ca argumentele au fost suficiente, imi voi permite sa depasesc momentul “titlu” si sa ma indrept lin… catre continut… Asadar, nu despre Elena Udrea as vrea sa vorbesc aici, ci despre eternul si fascinantul turism din Romania, al carui destin este legat implacabil din pacate de… Elena Udrea… Anul trecut, dupa o vacanta deprimanta pe litoralul romanesc, nu ma intrebati de ce (statiuni in paragina, statiuni kitsch, fara plan arhitectural, fara noima, din care te pandeste mizeria si toxiinfectia alimentara la orice pas) mi-am jurat cu mana pe inima sa nu mai calc pe acolo cel putin vreo 20 de ani, cat sper eu ca mai dureaza pana cand litoralul romanesc va lua trup si suflet de normalitate. Intre timp, sperantele mele cu cei 20 de ani s-au cam spulberat pentru ca litoralul nu mai e o “prioritate” pe lista Elenei Udrea (de parca… cand a fost, daca a fost, s-ar fi vazut ceva…). Pot sa si ghicesc de ce litoralul nu mai e prioritar… In cativa ani, neajutat de investitii sau planuri de reabilitare, se va prabusi cu totul probabil (intr-un proces similar cu cel petrecut in statiunea Borsec – “perla Carpatilor”) si apoi, se va putea intra usor cu buldozerul si se va pune la pamant ce va mai ramane in picioare urmand ca, in locul vechiului litoral, sa se inalte unul mai trainic si mai frumos, vorba cantecului… Pana cand vom afla si noi ce si cum se va intampla cu litoralul romanesc m-am gandit si eu sa imi reorientez vacantele catre “prioritatile” turismului autohton, adica, spre munte… Si am inceput prost bineinteles. M-am gandit ca nu exista loc 
mai frumos si mai linistit in tara asta decat Lepsa, o statiune turistica din vestul judetului Vrancea. Localitatea se afla la intrarea in pasul Tulnici, facand legatura intre Moldova si Ardeal. Peisajele naturale sunt superbe si chiar ca-ti vine sa exclami ca ai nimerit “pe-un picior de plai/pe-o gura de rai”. Putna cu cascada ei, Rezervatia Naturala Tisita unde salasluiesc in pace capre negre si fluturasi de stanca, varful Tisaru (1280 m) pe care poti porni in drumetii in cautarea aventurii sunt numai cateva din atractiile locului. Dar pana sa ajungi acolo… e posibil sa te inghita gropile! Locul ar fi de o vacanta de 5 stele daca nu s-ar pune la socoteala drumul, asfaltat gospodareste numai pe unde trec “capetele sus-puse”. In rest… Dumnezeu cu mila… Asadar poate drumul Focsani-Lepsa- Tg Secuiesc -Brasov va fi trecut, prin marinimia celor care au urechi sa auda si putere sa intervina ca o prioritate mai mica pe langa prioritatile mai mari, pentru bunul mers al turismului romanesc… Nu de alta, dar un drum care face legatura intre doua regiuni ale tarii ar merita pe langa un strat de asfalt si niste parapeti pe margine, ca altfel risti sa te scufunzi in prapastie la cea mai mica greseala, si niste spatii amenajate drept popas ca sa poata turistul saracul sa savureze minunatia de peisaj cu care nu se inatalneste prea des… Dar, sa mergem mai departe! Asadar, in cazul in care nu ti s-a rupt masina in doua pana la Lepsa, si nici dupa Lepsa, mergand spre Tg Secuiesc, ai scapat! Ai toate sansele sa ajungi la Brasov si aici, dupa atata salbaticie iti vine sa exclami din tot sufletul: aici da conditii pentru un turist plecat sa se destinda si sa se relaxeze! Orasul e curat, cladirile renovate din Piata Sfatului arata occidental, atmosfera de pe strazi e aidoma si mai ca-ti vine sa dai Bucurestiul pe Brasov. Dar… nu poate fi totul perfect! Unul din obiectivele care trebuie bifate in Brasov este Cetatuia de pe Straja sau Dealul Cetatii, datand din secolul XV, care a fost de-a lungul timpului cazarma pentru plaiesi, garnizoana pentru armatele 
habsburgice, inchisoare, depozit pentru Arhivele Statului Brasov fiind transformata mai nou in muzeu sau… cum scria undeva pe internet “complex turistic cu specific medieval”. Ei da! Asta da denumire potrivita acum, cand ma gandesc la atmosfera comunisto-medievala pe care am gasit-o in interiorul “complexului?!”. Ansamblul “medieval” de la Cetatuia se potriveste manusa cu proverbul “in afara vopsit gardul, inauntru leopardul” desi si varul din exterior ar merita reinnoit, cred eu. Asadar patrund in Cetatuie dornica sa explorez acest complex in amanunt si… in interior mi se dezvaluie ceva cu adevarat unic. Un muzeu restaurant! Muzeul cu specific medieval: cu arme, scuturi, armuri, etc., iar restaurantul comunist: cu mese simple, acoperite cu fete de masa albe pe care se aflau pahare in interiorul carora erau strecurate in mod igienic servetele colorate “curcubeic” de m-au dus cu gandul la o eventuala nunta (dar nu era cazul). Un candelabru gigant cu boluri alb-laptoase, mesele si scaunele datand din perioada comunista si o pianina trista asteptand vreun artist sa-i mangaie clapele, toate spera ca intr-o zi va trece pe-acolo vreun arhitect care sa amenajeze cladirea in stil medieval asa cum merita si cum ar fi normal. Parasesc interiorul si constat uimita, nu stiu de ce, ca mai sunt vreo 4-5 turisti care se uita dezorientati in jur si nu prea stiu ce sa faca prin zona. Explorez imprejurimile si sunt fascinata de fostul disco-bar in aer 
liber, abandonat acum probabil, si ma minunez de idee: o discoteca intr-o cetate medievala!? Nu pot sa exclam decat un WOW stins si sa trec mai departe… Intr-un alt colt al curtii interioare observ o alta tentativa de discoteca: niste reflectoare agatate strategic in copaci, cu cablurile aferente atarnand pe-acolo s-au vrut candva a fi o spectaculoasa orga de lumini probabil… As fi vrut sa gasesc niste pliante explicative sau niste placute de genul care sa ma lamuresca ce vad, pe unde era ceva de vazut, dar eu personal n-am zarit. N-am vazut eu nici indicatoarele care sa ma ghideze spre Cetatuie ce sa mai spun de placute explicati
ve… N-am decat sa ma consolez cu ideea ca asa se face turism in Romania…
In loc de concluzie: Pe vremuri… Romania a avut un rege care, vazand ca in Romania se calatoreste cu trasurile postei in timp ce in celelalte tari europene se calatorea cu trenuri moderne, s-a gandit sa infiinteze o retea de cai ferate. Si, ca sa aduca Romania in epoca contemporana a mai construit poduri, strazi iluminate electric, a introdus tramvaiele electrice, a facut docuri si porturi, a ridicat cladiri moderne, transformand peisajul tipic oriental romanesc intr-unul occidental…
Comentarii recente