Ultimele mele experiente cinematografice: intre vis si realitate…

Ca sa-mi intelegeti mai bine fericirea aparent nejustificata, caci vorba aia, comedii face Hollywoodul pe banda rulanta, am sa-mi incep discursul cu o intamplare petrecuta cu o saptamana in urma. Ei bine, acum o saptamana, miercuri fiind, si criza fiind, n-am gasit metoda mai buna si mai economicoasa de a-mi petrece cele 3-4 ore libere de dupa serviciu decat vizionarea unui film. Zis si facut! Sunat prieteni, ales filmul, cumparat bilete si… da de vizioneaza! Prin nu stiu ce intamplare fericita filmul (Duplicity) rula chiar in sala VIP de la Movieplex. Asadar mi-am reglat scaunul in asa fel incat sa stau mai comod chiar decat la mine acasa, mi-am marit ochii cat cepele ca sa prind mai bine actiunea, mi-am ciulit urechile, si… comod asa cum stateam… m-a prins somnul… Eiiii, da ce somn… Julia Roberts a cam imbatranit, fana Clive Owen n-am fost niciodata si oricum amandoi s-au bosorogit in asa hal incat ma plictisesc la maxim fetele lor obosite de oameni care si-au trait traiul, si-au mancat malaiul si poate un concediu gen pensionare le-ar prinde bine. Ma rog un film de spionaj… corporatist cica, cu nitica romanta intre Julia si Clive, destul de complicat pentru mintea mea obosita de dupa dead-line, care poate place unui cinefil mai serios. Eu, sincer, imi cer scuze, poate nu se cade sa faci asta intr-o sala de cinema, si nu la 30 de ani cati am eu, am adormit butuc, dupa vreo ora de actiune si m-am trezit la final. N-am mai intrebat ce s-a mai intamplat, ce-au dres, ce-au facut, pentru ca nu ma interesa. M-am dus acasa si mi-am continuat somnul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar… nu despre asta vroiam sa va povestesc acum. Ideea e ca aseara m-am razbunat. Iar am fost la cinema. Sucuri, floricele, haine groase, ca de, aerul ala conditionat te termina daca esti mai sensibil de felul tau si… Hangover. Actiunea nu e mare lucru. Patru tipi la 30 si ceva de ani pleaca la Las Vegas cu doua zile inainte de nunta prietenului lor Doug in scopul de a se distra “ca baietii” la petrecerea burlacilor inchinata viitorului insuratel. Atmosfera filmului e faina, a vacanta asa, muzica se potriveste cu actiunea, si e aleasa pe spranceana, zic si eu, de… nu ma pricep, si regizorul nu s-a zgarcit la imagini astfel incat o sa vedeti si cateva imagini “by night” din Las Vegas. Eu personal am fost incantata, pentru ca nu m-as duce acolo nici platita, orasul ala e un kitsch oribil. Dar ma rog sa revenim. Ideea e ca baietii sunt drogati in “scopri nobile” de prietenul Alan (Zach Galifianakis) care de altfel e genial in rolul lui de barbat ciudat, tampitel, rupt de lume, si mai tot timpul in fundu’ gol si asa se face ca li se rupe firu’ intr-un mare fel, dupa care incepe adevarata petrecere. Dimineata, dupa o noapte de sex, alcool, jocuri de noroc, furturi de masini, insuratori (in ce ordine, cine si cum, asta nu veti sti decat la finalul filmului) baietii au creierul gol. Nu-si mai amintesc nimic, dar clar e ca viitorul mire a disparut, in baie se odihneste un tigru, prin casa alearga o gaina alba invaluita in mister pana la sfarsitul filmului, un bebelus plange dragalas, casa e vrajte’ si ei la fel. Asa se face ca, plecand in cautarea prietenului disparut, afla incet, incet firul intamplarilor. Unul dintre ei s-a insurat cu o stripteuza (foarte cool de altfel), au jucat la jocurile de noroc si s-au descurcat binisor (asta o sa vedeti tot la sfarsitul filmului), si-au facut noi prieteni (Mike Tyson isi joaca propriul rol si are o secventa bestiala) dar si dusmani, in persoana unui mafiot chinez sau japonez, nu mi-am dat seama prea bine, pe care il gasesc gol pusca in portbagajul masinii disparute, pe care o gasesc in final. Eiiii, da treburile sunt incurcate tare, si baietii isi dau seama ca au facut intr-o noapte mai multe tampenii decat fac unii intr-o viata sau… doua. Nu va mai spun cum drogheaza tigrul ca sa-l duca inapoi la proprietar (Mike Tyson) cum joaca la ruleta ca sa stranga bani sa-l recupereze pe prietenul lor asa zis rapit de chinezul mafiot, cum castiga vreo 80 000 de dolari, dau banii si constata ca de fapt rapitul nu e Doug al lor ci altul, sau cum, in final, isi gasesc prietenul, viitorul mire, pe acoperisul vilei inchiriate, ars de soare ca vai de mama lui si deshidratat, si despre care nimeni nu stie si nici nu va sti vreodata cum a ajuns acolo. Mergeti si voi totusi poate va prindeti, oricum filmul e bestial si merita toti banii devalorizati pe care inca ii mai aveti si pe care nu se stie cat o sa-i mai aveti daca mai tine mult criza asta nenorocita.