După aproape şase decenii de la intrarea în repertoriu a actualei montări a operei Rigoletto de Giuseppe Verdi, Opera Naţională Bucureşti prezintă în 20 februarie o nouă producţie a acestui titlu, în viziunea marelui regizor de origine australiană Stephen Barlow, cu o scenografie semnată de artistul grec Yannis Thavoris. Spectacolul va fi dirijat de Cristian Sandu, iar distribuţia va uni solişti invitaţi din ţări precum SUA, Italia, Rusia, alături de artişti ai Operei Naţionale Bucureşti şi de invitaţi din alte oraşe ale României. Odata cu acest spectacol Opera bucureşteană face un pas important în direcţia transformării sale într-un centru artistic aflat pe harta marilor instituţii de gen ale lumii.
În noua montare Rigoletto, Ducele devine un fel de Al Capone, în timp ce Rigoletto este un fel de entertainer privat al ducelui, care conduce o agenție de pompe funebre.
Acțiunea, în libretul original se petrece la Paris în secolul al XIV-lea. Compozitorul însuşi a fost nevoit să mute acţiunea în Italia în secolul al XVI-lea pentru a respecta restricţiile impuse de cenzură. În noua montare acţiunea a fost plasată de Stephen Barlow la Chicago, la începutul anului 1929; o perioadă „efervescentă”, după cum numește regizorul perioada prohibiției, o lume condusă de gangsteri și dominată de jocuri de noroc, contrabandă cu alcool, prostituție.
Am dorit să găsesc un timp şi un loc diferit, unde putem spune această poveste, pentru a o actualiza şi a o face contemporană, pentru a permite publicului să se identifice mai bine cu personajele, mărturisește Barlow, care este convins că orașul Chicago din vremea gangsterilor definește cel mai bine lumea periculoasă și întunecată din opera lui Verdi.
Din punct de vedere scenografic Yannis Thavoris a vrut inițial să redea atmosfera acelei epoci în amănunt, ajungând să creeze o scenografie dominată de culori şi forme detaliate.
M-am uitat şi la tablouri din acea perioadă şi la ilustraţii de modă colorate, în care erau prezentate materiale din acea perioadă, deci culorile pe care le-am folosit sunt influenţate de tonurile acelui deceniu,mărturiseşte artistul, iar sursele sale de documentare nu se rezumă doar la atât, Thavoris fiind inspirat și de scena operei bucureștene, mai exact de zidul din spatele scenei, acele cărămizi vechi şi frumoase, explică Thavoris.
Yannis Thavoris a fost nominalizat de două ori la Premiul Laurence Olivier – unul dintre cele mai importante premii acordate profesioniştilor din teatru – pentru scenografia operelor La clemenza di Tito de W. A. Mozart şi The Rape of Lucretia de Benjamin Britten.
In ceea ce il priveste pe regizorul spectacolului, Stephen Barlow şi-a început cariera în urmă cu aproape 20 de ani, când a pus în scenă „Trial by Jury” (Proces cu juraţi), operetă pe muzică de Arthur Sullivan şi W. S. Gilbert, într-un spaţiu neconvenţional: la Tribunalul Bow Street din Londra. Din acel moment a abordat nenumărate opere din repertoriul clasic, şi nu numai, cărora le-a oferit interpretări originale.
Discurile părinţilor săi – cu spectacole de pe Broadway precum „Carousel” de Richard Rogers, „Guys and Dolls” (Băieţi şi păpuşi) de Frank Loesser, „My Fair Lady” de Frederick Loewe, „The Pajama Game” de Richard Adler şi Jerry Ross -, pe care Barlow le asculta în copilărie, i-au deschis drumul către teatrul muzical, domeniu în care avea să se perfecţioneze la Universitatea din Melbourne (Muzică şi Dramă). Nenumăratele musicaluri în care a jucat, faptul că a studiat canto clasic şi că a făcut parte din echipa Teatrului Princess din Melbourne, unde s-a familiarizat cu lucrările importante de operă, au fost factorii care au contribuit la îndreptarea lui spre o carieră de regizor pentru teatrul liric.
Stephen Barlow este cunoscut pentru interesul pe care-l are pentru genuri muzicale diferite, acesta regizând de la opere din repertoriul clasic precum „La traviata” de Giuseppe Verdi până la opere-rock ca „Jesus Christ Superstar”, a lui Tim Rice şi Andrew Lloyd Webber, sau musicaluri precum „Marguerite”, pe muzică de Michel Legrand. Oricare ar fi genul muzical abordat, datoria unui regizor, crede Barlow, este de a spune povestea pe cât se poate de creativ şi de provocator din punct de vedere teatral.
Comentarii recente